1. Un frate a zis unui bătrân: nu văd nici un bine înaintea mea. I-a răspuns bătrânul: tu eşti cu patru uşi iar cel ce voieşte va intra şi va ieşi prin tine şi tu nu pricepi. Însă de te vei scula şi vei închide uşile şi nu vei lăsa să intre prin ele gândurile cele rele, atunci le vei vedea afară stând şi luptându-se cu tine.
2. Şi iarăşi a fost întrebat: pentru ce mă trândăvesc adeseori? Şi i-a răspuns: pentru că n-ai înştiinţat încă starea ta.
3. Şi iarăşi l-a întrebat: ce se cade călugărului să facă? Şi i-a răspuns: toată fapta bună să o facă şi de la tot răul să se depărteze.
4. Zis-au părinţii: la tot gândul ce îţi vine, să îi zici: al nostru eşti sau al vrăjmaşilor noştri? Şi ştiu că îţi va spune ţie.
5. Şi iarăşi a zis: sufletul este asemenea izvorului: de-l vei curăţi, va izvorî iar de îl vei astupa, va pieri.
6. Şi iarăşi a zis: socotinţa este mai mare decât toate faptele cele bune.
7. Au zis bătrânii: de vei vedea pe cel tânăr, de voia sa suindu-se la ceruri, apucă-l de picior şi trage-l, căci nu îi este de folos.
8. Zis-a un bătrân: neamul acesta nu caută ziua de astăzi, ci ziua de mâine.
9. Iarăşi a zis: îndrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele.
10. Iarăşi a zis: omul care se nevoieşte pentru Dumnezeu, asemenea este mucenicului.
11. Iarăşi: de se va face cineva nebun pentru Dumnezeu, îl va înţelepţi pe el Dumnezeu.
12. Şi iarăşi: acestea le cere Dumnezeu de la om: mintea, cuvântul şi lucrul.
13. Şi iarăşi: acestea este dator omul să facă: să se teamă de judecata lui Dumnezeu, să urască păcatul, să iubească faptele cele bune şi să se roage totdeauna lui Dumnezeu.
14. Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi, dacă îşi spurcă cineva mintea cu gândurile cele spurcate. Şi s-a pus întrebarea aceasta mai multora şi unii ziceau că se spurcă, iar alţii că nu. Dacă nu, nu putem să ne mântuim cei proşti. Ci mai degrabă aceasta este: să nu faci cu trupul păcat. Iar fratele mergând la un bătrân iscusit, l-a întrebat şi i-a răspuns bătrânul: după măsura fiecăruia este întrebat fiecare. Deci, se ruga fratele, bătrânului, zicând: tâlcuieşte-mi acest cuvânt! Şi i-a răspuns bătrânul: iată un vas poftit! Şi au intrat doi fraţi, unul având poftă mare, iar celălalt mai mică. Şi de va zice gândul celui desăvârşit: aş vrea să am acest vas şi nu va zăbovi în aceasta, ci o va tăia de la sine, nu s-a spurcat, neajungând la măsură mare. Iar de va pofti şi va zăbovi gândind şi nu-şi va scoate gândul, s-a spurcat pe sine.
15. Zis-a un bătrân: nu vom fi judecaţi atât pentru gândurile cele dinăuntrul nostru, cât mai ales pentru gândurile primite dinafară. Că se întâmplă uneori a se prăpădi din gânduri şi alteori a se încununa din gânduri.
din Patericul sfinților bătrâni
