A cincea operaţie – în anul 1936, la Braşov
În luna august 1936, Părintele Iosif a căzut din nou bolnav la pat. Vechea lui suferinţă, provocată de intestinul gros, s-a agravat, chinuindu-l cu nişte dureri îngrozitoare.
A plecat la Braşov cu gândul să mai răsufle, însă, istovit, a fost obligat să se interneze într-un sanatoriu, unde i s-a făcut o nouă operaţie la intestinul gros, a cincea, făcându-i-se şi un tratament cu uraniu.
Fratele Ioan Marini îi anunţă pe fraţii de la fronturi prin următorul articol:
Din nou la şcoala suferinţei
După doi ani de muncă grea şi istovitoare, Părintele Iosif, gornistul nostru drag, a căzut din nou pe front. Vechea suferinţă pe care o poartă în trupul său firav l-a trântit din nou la pat.
A trebuit să plece din nou la şcoala suferinţei, într-un sanatoriu din Braşov.
Să ne rugăm Domnului să-l ridice din nou la muncă şi să ni-l îngăduie. Avem atâta trebuinţă de el! Rugaţi-vă, fraţilor de pretutindeni, pentru cel ce vă este tuturor drag.
Cu mâini însângerate
Cu mâini însângerate de cătuşă,
cu sufletul împovărat şi frânt,
din ziduri care-ngheaţă şi-năbuşă,
nălţăm spre Tine, Doamne, legământ.
Lumină ochii noştri să cunoască
şi mintea să-nţeleagă voia Ta,
şi inima să nu se îndoiască
de tot ce-i rânduit spre bine-aşa.
Pătrunşi de-ncredinţările divine,
să le trăim, fiind la toţi ai Tăi
putere şi-ndreptare către Tine
când calea-Ţi o acopăr mii de căi.
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000
