„Eu sunt Învierea şi Viaţa” (In 11, 25).
Iubiţi fraţi, ne aducem aminte de cele trei mari învieri pe care le-a făcut Domnul Iisus: învierea fiicei lui Iair, învierea tânărului din Nain şi învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, mort de patru zile. Descriem pe scurt aceste trei învieri şi-apoi să vorbim despre o altfel de înviere, nu trupească, ci o înviere duhovnicească, o înviere în Hristos, o înviere din moartea păcatului.
Despre învierea tânărului din Nain (Lc 7, 14), Sfânta Scriptură ne spune: „Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: «Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!»”. Despre fiica lui Iair (Lc 8, 54-55), Domnul a zis: „Copilă, scoală-te!”. El a poruncit duhului să intre înapoi în trup şi, dintr-un trup rece şi palid, a devenit un trup viu. Iată şi aici lucrarea lui Dumnezeu! Lui Lazăr, prietenul Domnului, mort de patru zile (Ioan 11, 43), Domnul i-a zis: „Lazăre, vino afară!” Şi Lazăr a înviat.
Am aşezat înaintea noastră aceste exemple de înviere pe care le-a făcut Domnul Iisus, arătând că El este Învierea şi Viaţa şi El este Cel care poate da şi lua viaţa. Ne punem întrebarea: Credem noi cu toată inima în Înviere?
Credem că şi noi putem fi înviaţi din moarte la viaţă? Apostolul Pavel zice, în I Corinteni 15, 14: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică-i şi credinţa voastră”. Cele trei învieri de care am vorbit sunt învieri trupeşti, dar Hristos poate să învieze şi pe cei morţi sufleteşte, căci numai Dumnezeu poate învia suflete. Cuvântul sfânt ne spune că există „moarte spirituală”, dar există şi înviere spirituală.
Despre moartea spirituală ne vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu cu o maximă gravitate, că toţi care trăiesc înstrăinaţi de Dumnezeu sunt morţi sufleteşte.
Sfântul Ap. Pavel, în Ep. către Efeseni, vorbeşte de starea de dinainte de a fi creştin: „Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşalele şi prin păcatele voastre, în care aţi umblatmai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării, între care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi” (2,1-3). Aici avem o descriere a unui om mort în păcate. Putem să ne întrebăm şi noi cum suntem din punct de vedere duhovnicesc. Nu cumva trăim înstrăinaţi de Dumnezeu? Nu trăim mai mult pentru noi şi uităm de ceilalţi? Nu cumva stilul nostru de viaţă este unul mai mult lumesc, decât duhovnicesc?
Oare, mai trăim noi după legile şi poruncile lui Dumnezeu, sau trăim după legile şi poruncile noastre?
Poate vom zice că nu ne regăsim în acest tablou, că noi suntem altfel.
Mort sufleteşte poate fi şi un creştin care nu desfrânează, care nu ucide, care nu consumă alcool, nu înjură…, dar trăieşte un creştinism de formă, adică potrivit veacului acestei lumi. Să nu ne facem iluzii că o viaţă de moralitate ne mântuieşte. Să ne facem o analiză şi să vedem cum stăm cu viaţa noastră spirituală, dacă nu cumva suntem departe de Dumnezeu.
Iubiţii mei, avem o şansă cu care putem ieşi din această moarte spirituală: printr-o trezire spirituală, printr-o înviere spirituală, printr-o naştere din nou. Aceste lucruri trebuie să fie realităţi trăite în fiecare creştin, ele trebuie să fie punctul de plecare în viaţa creştinului. Fiul risipitor, după ce s-a depărtat de tatăl, îşi face întoarcerea la tatăl printr-o trezire spirituală. Acesta este momentul când omul se trezeşte din starea de înşelăciune pe care a trăit-o. Această trezire te face să vezi starea căzută şi să-ţi fie foame după belşugul din casa tatălui. Cum zice tatăl din Evanghelie:
„Acest fiu al meu mort a fost şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”.
Părintele Florin Moldovan ne spune: „…Învierea spirituală trebuie să fie un moment real în viaţa noastră, trebuie să ne asumăm acest eveniment din viaţa noastră într-un chip conştient şi personal”. Am trăit noi într-un moment al vieţii noastre această înviere, convertire? Sau ne considerăm creştini doar pentru că avem un nume de creştin?
Florin HAROSA
