Oastea Domnului din Sibiu îşi ţine regulat adunările. Duminică după amiazi adunarea cea mare, iar Miercuri şi Vineri seara adunările cele restrânse.
In adunarea din Dumineca trecută (5 Iulie) a luat parte şi părintele Trifa. După deschi- derea adunării, părintele M. Neagu, a tâlcuit foarte frumos evanghelia Duminecii, cu în- drăciții din laturea Gadarenilor. Sosind apoi părintele Trifa, se cântă cântarea „Mai lângă Domnul meu”, mai lângă El, după care i-a cuvântul păr. Trifa. In continuare din numărul trecut, dăm mai jos o parte din această vorbire:
Iubiţii mei frați ostaşi!
Intorcându-mă la voi, vă cer un dar: vă cer dragostea cea dântâi, despre care e vorba la Apocalips cap 2 vers 4. Intorcându-mă la voi, vă întreb: a-ți păstrat voi, iubiții mei, dragostea cea dântâi cu care am pornit aici la Sibiu, mişcarea aceasta? Vă aduceți voi aminte de nopțile ce le petreceam arzând de râvna mântuirii noastre sufleteşti?
Am înțeles, iubiții mei, şi mă bucur nespus că n’ați părăsit această dragoste. Vă rog să o păstraţi şi mai departe.
Vă rog să rămâneți și mai departe în “dragostea cea dântâi”, căci cine rămâne în dragostea aceasta, nu mai stă de vorbă cu păcatele, ci urăşte din tot sufletul, toate păcatele.
Cea mai mare primejdie pentru Oastea Domnului vine de la răcirea dragostei. Cine în- cepe a se răci, începe a iubi păcatele; începe a iubi lumea şi pe urmă apucă iar pe calea cea largă a lumii.
Intorcându-mă la voi, vă aduc iarăşi aminte de cuvintele Mântuitorului: nime nu poate slugi la doi stăpâni; nu puteți slugi şi lui Dumnezeu şi Mamonei (Matei 6, 24). Noi nu vrem să mai slugim la doi stăpâni căci am slugit destul şi am văzut ce rău ne-a mers. Eu am cetit mult prin a Biblie şi am aflat de la începutul până la gătatul Scripturilor un hotar statornicit pe vecie între bine şi rău, între lumină şi întunerec (loan cap 1), între “fii luminei şi fii întunericului” (Efeseni 5, 8), între „oamenii cei lumeşti şi cei duhovniceşti „(Romani cap 8), între calea vieţii şi calea morţii (Matei 7, 13).
Primejdia cea mare pentru Oastea Domnului şi mântuirea sufletelor noastre vine tocmai de aici: Ispititorul diavol se trudeşte neîncetat să strice acest hotar de mântuire sufle- tească. El umblă neîncetat să amestece binele cu răul, lumina cu întunerecul, calea vieții cu calea morţii.
Primejdia vine când noi slăbim cu râvna; când amestecăm cele lumeşti cu cele su- fleteşti. Primejdia vine când din nişte „nebuni pentru Hristos”, ne facem nişte oameni „cuminți” ascultând de judecata lumii; ascultând mai mult de oameni decât de Dumnezeu . (Faptele Apostolilor 4, 19).
Căci să știți, iubiții mei, un adevăr: cuvintele ap. Pavel că noi suntem nişte „nebuni” pen- tru Hristos; nu sunt numai iac’aşa nişte vorbe goale. Un creştin care trăeşte cu adevă- rat evanghelia este şi va fi totdeauna considerat ca un fel de om „anormal”. Un om „normal”– după judecata lumii–eşti numai când trăeşti la rând cu toate modele şi păcatele. Indată ce te atinge suflarea Duhului sfânt, lumea şopteşte că eşti atins puțin la cap.
Aici, la această judecată, lucră satana din toate puterile şoptindu-ți să te opreşti în loc, să nu te faci „de ruşinea lumii”, să trăeşti mai departe aşa cum ai trăit…
O, ce bucurie mare este să vezi cum un suflet rezistă la această ispită şi o respinge cu bărbație strigând cu ap. Pavel: cine mă va despărți pe mine de dragostea lui Hristos? (Romani 8, 35)… de s’ar ridica în capul meu toate batjocorile și toate prigoanele din lume, eu rămân în brațele Domnului; nu este nici o putere lumească ce m’ar putea smulge din bratele Domnului.
Dar, vai, ce lucru dureros este să vezi un suflet care se clatină în fața ispitei; cade şi se întoarce iar în lume. Reîntorcându-mă acasă, am înțeles că într-un sat din jud. Sibiu, se scriseseră 10 inşi în Oastea Domnului. Dar la o săptămână, s’au lăpădat în public de Oaste –în fața învățătorului– retrăgându-şi subscrierile pentru că… nu aveau pace cu oamenii. Sărmanii! La cea dântâi ispită a diavolului –batjocora oamenilor– au căzut înfrânţi. S’au lăpădat de Oaste, ca să aibă „pace” şi „linişte” cu lumea… şi ca să se pli- nească în capul lor, sermanilor, cuvintele ap. lacob: »Oricine vrea să fie prietin cu lumea, vrăşmaş se face cu Dumnezeu (lacob 4, 4).
Băgați de seamă! Lumea e plină de argații iui Satan cari aleargă şi asudă mereu să slă- bească şi să răciască pe cei aprinşi de râvna mântuirii sufleteşti.
Deci,razboiul tuturor pacatelor!Dealtcum,tin sa spun ca nici acest razboiu nu este o noutate a Oastei Domnului.El este o porunca a Bisericii. Zăcând la Geoagiu, am cetit mult prin sf.Părinți si am aflat ca absolute toate regulele noastre se afla clar si lamurit in sf.Parintii si in Pravilele bisericii.Noi cu Oastea Domnului nu învățam nici o noutate,ci vrem sa trăim ceea ce ne învață Biserica lui Hristos prin graiul sf.Parinti si al canoanelor.
Iubiţi mei frați! Să nu credeți că am venit la voi numai cu declarație de războiu tuturor păcatelor. Căci, războiu tuturor păcatelor este o vorbă goală dacă nu şti de unde să iei lucrul. Toată războirea noastră cu păcatele este şi va fi zadarnică până n’am aflat izvorul îndreptării şi izvorul puterii: pe Isus cel restignit şi până nu ne-am făcut cu El o legătură vie şi necurmată, primindu-l în inima şi viaţa noastră.
Mântuirea atârnă de la marea întrebare: l’ai aflat tu cu adevărat pe Isus Mântuitorul; cum l’ai aflat; ce legătură ai cu El şi cum trăeşti în această legătură?
Ajutându-mi bunul Dumnezeu să viu între voi, ţin să vă arăt încă odată, clar şi lămurit, calea mântuirii sufleteşti.
Aici păr. Trifa arată și tâlcueşte pe larg 2 tablouri. Intr’un tablou se văd 3 icoane cu 3 stări sufleteşti ale unui om care a apucat pe o cale greşită de mântuire sufletească. In celalalt tablou se văd 3 icoane cu 3 stări sufleteşti ale unui om care a apucat pe calea cea bună a mântuirii. A fost o tâlcuire ce a plăcut foarte mult ostaşilor şi a rămas bine tipărită în inima lor. Intr’un număr viitor, o vom da şi aici la foaie împreună cu chipurile.
La sfârşitul adunării, păr. Trifa aduce mulțumiri tuturor cari în absenţa sa, au ajutat lucrarea Oastei din Sibiu. In primul rând, mulţumeşte I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae, preabunul nostru Păstor, Părinte şi Ocrotitor. Acest preaînalt sprijin l-a resimțit nu numai Oastea de aici, ci din toată ţara. Preabunului nostru Părinte şi Ocrotitor îi aducem si de aici mulțumirile noastre şi urările noastre de mulți fericiți ani.
In rândul al doilea, mulțumeşte părintelui Neagu care a condus şi conduce adunările Oastei, cu atâta râvnă şi jertfă. Cea mai bună dovadă despre munca şi râvna ce se face aici este mulțimea pe care o atrage Oastea din Sibiu.
Adunarea se încheie cu rugăciune şi cu bucuria ostaşilor şi a celui sosit, văzându-se iarăşi împreună după aproape un an de zile. Ochii tuturor au lăcrimat în această duioasă adunare.
Din anul 1931 Oastea Domnului supliment al foii Lumina Satelor.
