Biserica a pus prăznuirea sfinţilor ca să luăm pildă şi învăţătură din viaţa şi faptelor lor. Şi viaţa Sfântului Nicolae este bogată în astfel de pilde şi învăţături. Cărţile bisericeşti ne spun că sfântul Nicolae plecase odată cu corabia să cerceteze locurile sfinte din Ierusalim. Pe drum s-a făcut furtună şi corabia ameninţa să se scufunde. Atunci Sfântul Nicolae a căzut în genunchi şi, rugându-se cu credinţă şi căldură, furtuna s-a liniştit şi călătorii au scăpat. Plecând înapoi de la Ierusalim, nişte corăbieri răi îndreptară corabia spre alte ţări, ca să-l despartă pe Sfântul Nicolae de ţara lui. Dar Sfântul Nicolae s-a rugat iarăşi cu credinţă şi un vânt potrivnic întoarse corabia şi o duse spre Mira Lichiei, ţara Sfântului.
Învăţătura acestor întâmplări este că şi noi suntem călători pe marea vieţii, spre Ierusalimul nostru ceresc. Viforul ispitelor şi patimilor tulbură şi marea vieţii noastre şi corăbieri răi încearcă să ne depărteze de ţara noastră cea cerească. Numai credinţa, rugăciunea, privegherea neîncetată şi purtările cele bune ne pot scăpa şi trece şi pe noi peste furtunile din marea vieţii.
O altă istorie ne spune că, pe vremea Sfântului Nicolae, era un om sărac ce avea trei fete şi ajunsese într-o lipsă atât de mare, încât se muncea cu gândul să-şi dea fetele la desfrânare, ca să scape de lipsuri. Dumnezeu descoperi Sfântului Nicolae gândul cel rău al omului şi Nicolae aruncă noaptea, în taină, omului trei pungi cu galbeni; şi cu acest ajutor neaşteptat, omul cel sărac îşi mărită fetele, scăpându-le de la moartea cea sufletească.
O învăţătură şi o pildă e aceasta, să pândim şi noi cu prisosul nostru de avere şi de bani lipsurile celor săraci şi lipsiţi. Pândeşte şi tu, cititorule, să scapi pe cineva de la pieire sufletească cu prisosul tău de bani.
Preot Iosif TRIFA, Lumina satelor, anul 1923, nr. 49, pag. 3
