– Gânduri către soție, așa cum au fost atunci –
Îți cântam cântări de slavă Domnului Iisus,
Tu te așezai smerită pe un scaun lângă mine
Fredonând, cântând…
Cine te-a purtat pe brațe și te-a legănat?
Cântecele și Iubirea ce ne încălzeau simțirea
Și ne-ngenuncheau…
Azi la poarta Crucii Sfinte toate s-au schimbat,
Doru-i mare, lacrimi multe, plânsete, durere mare
Și necazuri jar…
Astăzi îți aduci aminte și te-nduioșezi
De acele clipe sfinte și de bucurie pline
Ce s-au preschimbat…
Astăzi vatra nu te-ncântă, toate s-au schimbat…
Ca o cucuvaie tristă în genunchi în rugi fierbinți
Către Duhul Sfânt…
Spune-I Lui, El te-nțelege, spune-I dorul tău,
Șterge-ți fața plânsă, dragă, că te-așteaptă la fereastră
Mângâierea ta…
Dintre gratii și cătușe doru-mi s-a desprins
Ca o pasăre pribeagă să te mângâie încearcă,
Să te înțeleagă…
Dac-aici nu vom ajunge să ne mai vedem,
Nu uita că-odată-n ceruri pe-ale Lui meleaguri sfinte
Ne vom bucura…
Unde nimeni n-o fi-n stare, nici o mână rea
Să ne stingă bucuria, cântul, dragostea și firea
Veșnicei iubiri…
Dulce fi-va veșnicia, sus în ceruri, sus.
Fragment din „Cuvântul – cheie a darurilor”,
de Cornel Rusu, pag.316, editura
„Oastea Domnului” – Sibiu, 2005
