Doamne, către Tine plâng
când vrăjmaşii iar se strâng
şi cu vorbe de ruşine
îmi rup inima din mine,
şi cu vorbe de ocară
caută să mă-mproaşte iară,
şi cu ură se ridică
şi n-au, Doamne, nici o frică,
nici de Tine, nici de iad,
nici de vina-n care cad…

Doamne, numai către Tine
strigă sufletul din mine
când mă doare – şi nu pot
nici dreptatea să mi-o scot,
nici la fel să fac şi eu,
căci mi-e milă – şi mi-e greu:
milă de viaţa lor
în ce flăcări şi-o cobor,
– greu de orice gând nebun
şi să-l spun – şi să nu-l spun…

Doamne-ndură-Te de noi,
nu ne mai lăsa-n noroi,
apără-ne Tu de-acei
ce n-au frica Ta în ei
şi trezeşte-i, nu-i lăsa
să mai facă mult aşa…
Căci e vai de orişicine
n-are frică, nici ruşine,
ci face ne-mpiedecat
şi vorbeşte ce-i păcat,
şi-i dă-n gura celor răi
pe nevinovaţii Tăi…

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Hristos – Pâinea noastrã zilnicã