Poezie Traian Dorz

DOAMNE, CĂTRE TINE PLÂNG…

Doamne, către Tine plâng
când vrăjmaşii iar se strâng
şi cu vorbe de ruşine
îmi rup inima din mine,
şi cu vorbe de ocară
caută să mă-mproaşte iară,
şi cu ură se ridică
şi n-au, Doamne, nici o frică,
nici de Tine, nici de iad,
nici de vina-n care cad…

Doamne, numai către Tine
strigă sufletul din mine
când mă doare – şi nu pot
nici dreptatea să mi-o scot,
nici la fel să fac şi eu,
căci mi-e milă – şi mi-e greu:
milă de viaţa lor
în ce flăcări şi-o cobor,
– greu de orice gând nebun
şi să-l spun – şi să nu-l spun…

Doamne-ndură-Te de noi,
nu ne mai lăsa-n noroi,
apără-ne Tu de-acei
ce n-au frica Ta în ei
şi trezeşte-i, nu-i lăsa
să mai facă mult aşa…
Căci e vai de orişicine
n-are frică, nici ruşine,
ci face ne-mpiedecat
şi vorbeşte ce-i păcat,
şi-i dă-n gura celor răi
pe nevinovaţii Tăi…

Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001

Lasă un răspuns