Doamne, după-atâta vreme,
iată-ne ’naintea Ta
ca în prima noastră clipă
când ne-am mai rugat aşa;
pune-Ţi mâinile în cruce
peste capul nostru, blând,
cum Ţi le-ai mai pus şi-atunce,
dulce binecuvântând…
Doamne, inimile noastre
azi cu-adâncă rană vin,
– dulcea-Ţi binecuvântare
dă-ne-o cu ceresc alin,
că-ntre sufletele noastre
azi e-o umbră şi-un păcat;
fă-ni-le ca-ntâiaşi dată
când ne-ai binecuvântat!
Doamne, iată, căi străine
paşii ni i-au despărţit,
întuneric şi ispită
ne-a-ntinat ce-a fost sfinţit
şi-ntre sufletele noastre
azi e-o umbră şi-un păcat
– fă-ne iar ca-n prima clipă
când ne-ai binecuvântat.
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
