Doamne, iată-mi şi hotarul
unde lepăd tot ce-am strâns
şi-mi rămâne numai harul
care l-am cules din plâns,
numai anii arşi în patimi
prin al dragostei cuptor,
numai ce-am scăldat în la-crimi
de durere şi de dor…
Numai ce-am pierdut cu Ti-ne
jefuit şi judecat,
numai ce-a rămas pe mine
după ce-am fost despuiat,
numai urmele de cuie
şi de spini din trupul meu
vin cu mine-acum să spuie
ce-au de spus lui Dumne-zeu…
Numai pâinea dăruită
şi cei doi bănuţi sărmani,
şi viaţa pârjolită
în atât amar de ani;
asta-mi este toată-averea
la acest hotar al meu,
ce iubirea şi durerea
mi-o aduc spre Dumnezeu…
de Traian Dorz
