Doamne, iată, ochii mei
Te privesc mereu mai grei,
– pune-mi Tu lumină-n ei,
să Te vadă cum Tu vrei.
Şi ncălzeşte inima
să Te poarte cum ai vrea
şi să caute Faţa Ta
cât mai poate şti căuta.
Doamne, iată tot ce-am eu
închinat lui Dumnezeu;
împlineşte-mi-l mereu,
cu rod tot mai scump şi greu.
Cu cât anii trec şi vin,
să mi-am cerul mai senin,
drumul meu cu soare plin
şi cuprinsul mai divin.
Doamne, iată, ce-am făcut,
şi ştiut, şi neştiut,
ţi-l aduc şi stau tăcut
şi cu sufletul temut…
Că mi-ai dat un sfânt avut
şi mi-e timpul meu trecut,
iar talantul meu plăcut,
rău mă tem că l-am pierdut!
Traian Dorz, din ”Strălucirea biruinţei” Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007
