Doamne, numai Tu ştii, singur,
arzătoarea-mi cruce,
– dacă nu mi-o porţi Tu, oare,
cine mi-o va duce?
Că pe lume n-am pe nimeni
s-o mai poată duce!
Numai Tu-mi poţi înţelege
lacrimile-amare,
nu-mi mai ştie-n lumea asta
nimeni ce mă doare,
nu mai ştie, ca şi Tine,
nimeni ce mă doare.
Numai singur Tu poţi astăzi
să-mi mai fii aproape,
dacă nu-mi ajuţi Tu, oare,
cine-o să mă scape?
N-am pe nimeni, ca pe Tine,
altul să mă scape!
Numai de la Tine singur
mai aştept scăpare,
numai Tu ştii ce-i iubirea
singură sub soare,
când aşteaptă şi când plânge
singură sub soare!
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
