Oastea Domnului

Domnul – un împărțitor de daruri

Atotputernic şi atotstăpân peste bogata Împărăţie a Cerului şi a Pământului, Domnul oferă copiii, în dar, părinţilor. Depinde, acum, de fiecare dintre noi cum primim acest sfânt şi minunat dar. Dacă vom crede că, într-adevăr, viitorul nostru copil va fi un dar de la Dumnezeu, aşa va fi cu siguranţă. Însă dacă ne îngrijorăm, iar necredinţa ne tot seamănă în suflet îndoiala: Ce va fi cu el când va fi mare, pentru că vremurile sunt tare grele?… – atunci se va întâmpla ca viitorul copilaşului nostru să fie exact după credinţa noastră.

În fiecare om, Dumnezeu a pus un dar al Său, o calitate cerească, un talant ales, prin care fiinţa aceea îşi va putea asigura existenţa sa şi, la vremea potrivită, şi pe cea a celor ce-i vor fi rânduiţi. Unuia îi dă înţelepciune, altuia răbdare; unuia putere de muncă, altuia înţelegere… dar câte daruri are Domnul să dea copiilor Săi!

Dacă îngrijeşte de un biet crin din câmp (Luca 12, 27), dacă îndurarea Sa caută chiar spre păsările cerului, cum să nu ţină seama de făptura omenească, creaţia mâinilor Sale?

Poate că ai mulţi copii, draga mea soră, şi mai vine încă unul… iar toţi sunt aşa de micuţi! Domnul are multe daruri pentru tine şi ai tăi, scump suflet! Dacă ai credinţă puternică, aceste daruri vor creşte şi se vor înmulţi precum talanţii în mâna înţeleptului. Bineînţeles, când trebuie să te scoli noaptea, de multe ori, pentru cel micuţ, odihna ta şi tihna ta de odinioară s-au dus… Apoi câte nu mai sunt de făcut? Dar în Împărăţia Domnului se intră numai prin jertfe. Iar tu jertfeşti astfel somnul tău, sănătatea ta, libertatea ta de altădată.

Dacă privim la suferinţele înaintaşilor şi, mai sus, la Jertfa supremă de pe Cruce, atunci trebuie să plecăm capul în jos şi să exclamăm, ca Sfânta Fecioară Maria la vestea adusă de înger: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38).

Astfel, când vom vedea crucile grele ale altora, vom simţi că a noastră este nespus mai uşoară.

Am auzit cândva pe o „soră“ spunând că ea a născut destui copii (adică trei) şi să mai facă şi altele. Da, scumpa mea soră, dar şi cununa biruinţei tot altele o vor primi şi o vor purta veşnic!…

Nu demult, spuneam mamei soacre despre copiii mei că sunt obrăznicuţi, deşi am folosit atâtea metode pentru astâmpărarea lor şi tot degeaba. Atunci ea, după ce m-a ascultat răbdătoare, mi-a zis: „Dar Domnului, în genunchi, I-ai spus toate acestea?“ N-am mai avut ce să zic din pricina ruşinii şi a trebuit să plec în jos capul, pentru că Domnului nu-I spusesem şi despre aşa ceva. Astfel, s-au rezolvat problemele acestea, dar peste puţin timp au apărut altele. La toate însă îndemnul mamei îmi vine mereu ca un sfânt ajutor în minte.

Tată Bun, Dumnezeule, Hristoase Scump, Mântuitorule, şi Dulce Duhule Sfinte, Te rugăm întăreşte-ne prin izvorul rugăciunii în toate ispitele şi suferinţele ce le avem de dus până la capătul călătoriei vieţii noastre pe acest pământ. Îţi mulţumim că ne-ai făcut cunoscută voia Ta! Ajută-ne, Te rugăm, ca, la sfârşit, să auzim blânda Ta chemare, prin cuvintele: „Bine, slugă bună şi credincioasă!“. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Ionica ARGHIRE,  Iveşti – Galaţi