Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Dragostea jertfitoare

Dragostea jertfitoare

Dragostea jertfitoare

Când fratele Traian Dorz a fost condamnat în cea din urmă încarcerare, la Satu Mare, în 1982, mai mulţi fraţi din ţară au depus cerere la Tribunalul din Alba Iulia să li se aprobe să facă ei închisoare în locul fratelui Traian, motivând că el este bătrân şi foarte bolnav. Şi nu puţini au fost aceştia. Conducerea Tribunalului a rămas foarte impresionată de asemenea cereri, pe care nu le mai întâlnise niciodată şi le-a răspuns că aşa ceva nu s-a mai întâmplat şi, ca drept urmare, nu se poate aproba cererea aceasta. Unul din aceste răspunsuri l-am văzut şi eu la fratele Petriţa Colf, din Hălmagiu.

După eliberarea din această închisoare, de la Satu Mare, fratele Traian a auzit că mai mulţi fraţi din ţară au făcut cerere la Tribunalul din Alba Iulia să le aprobe să facă ei închisoare în locul dânsului, motivând că el este bătrân şi bolnav, şi fratele Traian a rămas profund mişcat de gestul plin de dragoste făcut de aceşti fraţi. Şi s-a simţit dator să meargă pe la toţi aceştia să-i viziteze acasă. Unul din ei era şi fratele Petriţa Colf, din Hălmagiu.

Când l-a vizitat fratele Traian pe fratele Petriţa, am fost şi eu de faţă la această întâlnire. Au fost momente cum nu se pot descrie în cuvinte. Nu se mai opreau lacrimile care curgeau şiroaie din ochii lor…

Nu puteam să nu plâng şi eu alături de ei.
Lacrimi de recunoştinţă şi, în acelaşi timp, şi de bucurie. Acestea erau lacrimile preţului de jertfă plătit pentru Lucrarea Oastei.

Apoi ne-a vorbit fratele Traian în noaptea aceea de adevărata dragoste frăţească după Cuvântul Domnului, despre acea dragoste care-şi pune viaţa pentru fratele său. Dar ne-a atras atenţia şi despre acea dragoste declarativă, numai cu buzele, dragostea cea prefăcută, care-i înşală pe mulţi şi-i răneşte pe cei cu inima curată.

A fost foarte impresionat de toţi cei care au arătat această dragoste jertfitoare şi a mulţumit Domnului pentru toţi aceşti fraţi care au dovedit o dragoste adevărată.  Multe ne-a spus în seara aceea, încât nici nu am ştiut când am trecut de miezul nopţii. Atunci s-a încheiat cu o rugăciune care ne-a cutremurat pe toţi. S-au rugat fratele Petriţa şi apoi fratele Traian. Rugăciuni pline de lacrimi.

…Apoi gazdele ne-au adus câte ceva de ale „Martei”. Şi ne-au servit începând de la uşă. Când au ajuns la fratele Traian, el a spus că nu serveşte, pentru că deja am intrat în ziua de duminică şi dimineaţă vrea să meargă la biserică. Atunci ne-a fost foarte ruşine celor care am gustat ceva. Şi, după ce fratele Traian n-a vrut să servească nimic, cu jenă şi ruşine, n-am mai servit nici noi nimic. Atunci ne-a fosto lecţie de la fratele Traian că rânduielile Ortodoxiei nu sunt facultative…

Şi mă gândesc că, astăzi, sunt adunări de sâmbătă seara care se duc până după miezul nopţii şi majoritatea fraţilor mănâncă apoi ceva, iar dimineaţa merg la Sf. Liturghie. Fratele Traian nici astăzi, cum nici atunci, nu cred că ar fi mâncat, din respect faţă de Jertfa cea fără de sânge care se aduce în Sf. Liturghie, pe Masa Sf. Altar.

Fie ca din toate acestea să învăţăm şi noi câte ceva! Acestea sunt mărturii reale, nu sunt poveşti închipuite sau teorii formaliste, cum cred unii…

Slăvit să fie Domnul!

Pavel PAG

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *