Toate făgăduinţele minunate ale lui Dumnezeu sunt făcute pe temeiul credinţei numai celor ce L-au primit şi Îl urmează cu adevărat pe Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
Deşi Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi nimenea să nu piară, totuşi de toată dragostea Lui cerească şi de toate făgăduinţele tainelor Sale cereşti se vor împărtăşi cu adevărat numai cei care, auzind Cuvântul Său, îl ascultă, întorcându-se la El cu credinţă. Şi, primind prin Taina Pocăinţei – prin naşterea din nou – pe Domnul Iisus, viu şi trăitor în inima lor, se luptă să împlinească până la moarte voia lui Dumnezeu.
Numai celor care L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui…
acelora care cred în Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
care înţeleg şi se apropie de Dumnezeu prin descoperirea Lui,
acelora care se unesc cu Dumnezeu, prin mijlocirea Lui şi prin Duhul Sfânt, da, acelora şi numai acelora, El le garantează drepturile la care se fac părtaşi prin Crucea şi Jertfa Sa mântuitoare.
Toţi cei care, pe alte căi, prin alte nume şi prin alte mijlociri caută pe Dumnezeu, rămân în afara acestor binecuvântări pe care Jertfa lui Hristos le garantează. Pentru că afară de El nu este mântuire, căci nu este dat oamenilor un alt nume în care să fie mântuiţi.
Dar tuturor celor ce cred în Numele Lui, El le-a dat dreptul să se nască…
adică să se facă ei, prin naşterea din nou
şi prin trăirea cu fapta a credinţei, –
fii ai lui Dumnezeu!
Dreptul acesta este harul lui Dumnezeu, dat nouă la botez prin Iisus Hristos, în munca şi lupta noastră de a ne transforma după voia lui Dumnezeu, prin credinţă în naşterea de Sus.
Este dreptul de a asculta şi de a realiza, prin trăirea noastră, felul de viaţă cerut de Dumnezeu, arătat în Mântuitorul nostru prin viaţa Sa omenească şi prin învăţătura Sa.
Dacă o facem, aceasta este partea noastră, este meritul nostru, este ascultarea şi cinstea noastră!
Şi numai cei care se fac ei înşişi fii ai lui Dumnezeu prin întoarcerea şi ascultarea, răbdarea şi înfrânarea continuă a vieţii lor, doar aceia se folosesc de binecuvântările cuprinse în acest drept mântuitor.
Fără ascultarea şi primirea de către noi, cu fapta, a acestui drept, rămâne pentru noi zadarnică toată marea lucrare de mântuire. Şi tot acest ales drept.
Le pierdem toate prin nepăsarea şi necredinţa noastră, cum le-au pierdut şi le pierd atât de mulţi.
Dragul meu, tu ai un mare drept: dreptul să te faci fiul lui Dumnezeu. Şi, prin acesta, un moştenitor de drept al Împărăţiei lui Dumnezeu.
Foloseşte-te de acest mare drept. Şi fă-te, prin naşterea din nou şi prin viaţa trăită cu credinţă potrivit cu voia Sa, un moştenitor fericit al Său de fapt.
Căci dacă nu te faci tu singur, nimeni nu te mai poate face. Iar dacă nu te faci acum, dacă pierzi şi acest prilej, pierdut rămâne pentru totdeauna.
Doamne Iisuse, Preadulcele nostru Mântuitor,
Îţi mulţumim pentru acest mare drept pe care ni l-ai câştigat nouă prin Crucea şi Jertfa Ta mântuitoare şi ni l-ai dat nouă la botez, pentru a ne face prin credinţă acum moştenitori ai Împărăţiei şi mântuirii Tale.
Te rugăm dăruieşte-ne Duhul Tău, pentru ca prin puterea Lui să Te primim cu adevărat,
să credem puternic
şi să ne apropiem de Dumnezeu prin Numele Tău şi prin Duhul Tău.
Pentru ca să ne facem cu adevărat, prin naşterea din nou, prin credinţa şi trăirea noastră, fii ai Tăi.
Spre a fi pe vecii vecilor moştenitori ai Tăi în Împărăţia Ta cea viitoare şi veşnică.
Amin.
Traian Dorz, din ”Hristos – Dumnzeul nostru”, pag. 54-56
