DESPRE POST ŞI ÎNFRÂNARE
Ce spune Sfânta Scriptură
„Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
Nu ştiţi voi postul care Îmi place? zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor…“ (Isaia 58, 4-7).
„Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Şi, după ce a postit patruzeci de zile şi patru-zeci de nopţi, la urmă a flămânzit“ (Matei 4, 1-2).
„Tu însă, când posteşti unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie“ (Matei 6, 17-18).
„Dar acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post“ (Matei 17, 21).
„Şi nu se depărta de Templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni“ (Luca 2, 37).
„Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră“ (Fapte 14, 23).
„…să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea…, ca să nu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre“ (I Cor. 7, 5).
„Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic“ (I Cor. 9, 27).
Ce spun Sfinţii Părinţi
„Postul este binecuvântarea familiilor, tatăl sănătăţii, călăuza tinereţii, podoaba bătrânilor, bunul tovarăş al călătorilor, oaspetele cel sigur şi bun al soţilor.“ – Sf. Vasile cel Mare
„Postul cel adevărat nu stă atât în lepădarea de mâncăruri, cât în lepădarea de păcate“ – Sf. Ioan Gură de Aur
„Lipsa de post şi înfrânare înrăieşte pe om, leneveşte trupul şi apleacă sufletul să alunece spre pieire.“ – Sf. Clement Alexandrinul
„Postul dă aripi rugăciunii să se înalţe uşor la cer.“ – Sf. Vasile cel Mare
„Postul vestejeşte pofta trupului.“ – Sf. Maxim Mărturisitorul
„Postul n-aduce nici un folos dacă nu este unit cu pocăinţa, rugăciunea, citirea Sfintei Scripturi, binefacerea şi vegherea.
Ce folos să postim de mâncare dacă nu alungăm din suflet relele obişnuiri?“ – Sf. Ioan Gură de Aur
Ce spune Părintele Iosif
Pentru noi, ostaşii Domnului, postul şi rugăciunea sunt cele două arme cu care Marele Biruitor, Domnul nostru Iisus Hristos, l-a biruit pe Satana. Şi tot cu acestea îl vom putea birui şi noi.
Temelia postului trebuie să fie iertarea şi iubirea de oameni. Postul fără binefaceri este ca o nucă fără miez, ca un fagure fără miere.
Toate posturile, toate jertfele şi rugăciunile nu ajung nimic dacă urăşti pe de-aproapele tău. Şi dacă trăieşti în păcate ascunse.
Prin post şi rugăciune a fost scos Satana din fiul lunatic – tot aşa şi noi, numai dacă vom fi oameni rugători şi postitori, vom putea scoate puterea păcatului din noi şi din alţii.
Adevăratul post şi adevărata înfrânare este să-ţi poţi răstigni omul tău cel vechi pe Crucea Golgotei şi să poţi trăi o viaţă de neîncetată ascultare la picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit.
Eu aşa înţeleg postul, ca pe o punere la foame, ca pe o slăbire a animalului din noi. Căci cum vom birui lumea şi patimile, dacă îi dăm tot ce vrea câinelui din noi (firea noastră cea veche şi lumească)?
Trebuie să postim nu numai de mâncări, ci de tot ce-i place firii noastre pământeşti.
Aşa înţeleg eu: un post permanent, căci animalul din noi pândeşte permanent. Altfel nu avem nici un folos.
De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
Să se deprindă a posti cât mai des, după cum este rânduit postul de către Biserică şi după cum se iveşte trebuinţa pentru sine şi pentru alţii.
În zilele de post să fie şi mai veghetor, căci mai ales atunci, în acele zile, vine Ispititorul cu tot felul de ispite şi piedici, să ne facă să cădem, ca să nu avem nici un folos de post.
Să însoţească postul cu milostenii, cu binefaceri şi cu rugăciuni. Postul fără acestea nu are nici o putere.
În zilele de post şi rugăciune, înfrânarea trebuie să fie deplină şi de la orice, altfel postul nu este de nici un folos. Şi pentru că numai aşa vom avea biruinţă şi vom fi sfinţiţi.
Cine nu se poate înfrâna în zilele de post este un om firesc, un suflet uşuratic, un creştin lumesc, slab şi neputincios, certăreţ, nervos, tulburat şi neliniştit, uşor de biruit pentru orice pofte şi păcate pierzătoare, care nu are nici un folos de postul său. Un astfel de postitor, în loc să fie un biruitor al Ispititorului, este un biruit de el.
Cine nu cunoaşte şi nu practică postul nu este şi nu poate fi un bun ostaş al lui Hristos.
Doamne Iisuse, Tu, Cel care prin post şi rugăciune l-ai biruit pe diavolul în pustie, Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă, ostaşilor Tăi, în pustia acestei lumi, puterea de a primi prin post, rugăciune şi înfrânare biruinţă asupra vrăjmaşului diavol, ca să plece ruşinat şi de la noi. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
