Fratele Dudaş Nicolae s-a născut în Rieni, judeţul Bihor, în anul 1890 – şi s-a căsătorit cu sora Ana în anul 1912.
Au avut şapte copii pe care, cât a trăit el şi soţia lui, i-au îndrumat cu dragoste şi stăruinţă pe calea lui Dumnezeu.
Au intrat amândoi deodată în Lucrarea Oastei Domnului, prin anul 1935, când începuse o frumoasă şi puternică vestire a Evangheliei şi prin aceste părţi ale judeţului Bihor.
Îndată ce au primit Cuvântul lui Dumnezeu în inimile şi în casa lor, fratele Nicolae şi sora Ana au început să cheme şi să atragă în Oastea Domnului pe toţi din apropierea lor. Începând din primul an, adunările Oastei erau ţinute chiar în casa lor. Şi ani de zile la rând, atât adunările locale, cât şi cele mari, când erau chemaţi pe aici toţi fraţii din împrejurimi, – toate aceste bucurii frăţeşti erau găzduite de ei cu dragoste şi căldură sufletească. Din toate părţile, fraţii ştiau că aici în casa lor este o Betanie plăcută unde Domnul Iisus şi ai Lui pot veni şi petrece cu bucurie şi dragoste totdeauna şi în orice vreme.
Din casa fratelui Nicolae porneau de multe ori fraţii în misiune în dimineţile de duminici şi sărbători. Şi tot aici se întâlneau seara, sosind cu bucurie şi împărtăşindu-şi fericiţi binecuvântările avute în lucrul Domnului Iisus.
În afară de misiunile făcute în sărbători, fratele Nicolae era un bun meseriaş lemnar şi, fiind chemat prin alte sate cu munca lui, el folosea tot timpul şi toate ocaziile nu numai spre a face bine celor nevoiaşi şi lipsiţi prin ajutorul cu munca sa frumoasă şi folositoare, dar şi propovăduind tuturor, cu o putere şi cu o râvnă mereu proaspete şi calde, Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu, hotărându-i pe mulţi să intre şi ei în Oastea Domnului Iisus.
Aşa a adus el la Domnul multe suflete din diferite părţi pe unde a umblat şi a lucrat, întemeind acolo frumoase adunări ale Oastei Domnului şi schimbând multe obiceiuri rele în purtări bune, ducând peste tot frumoasele îndemnuri şi pilda lui de viaţă nouă şi creştinească, după felul cel binecuvântat adus de Oastea Domnului. Din casa lui s-au răspândit multe cărţi şi foi, şi calendare ale Oastei Domnului, care au adus lumina lui Hristos în multe familii şi suflete.
Din cei şapte copii ai săi au fost trei care i-au ascultat îndemnul şi i-au urmat credinţa.
În urma lui a rămas până astăzi o frumoasă lucrare a Oastei Domnului în satul său şi mulţi dintre cei pe care i au adus el la Domnul îi duc mai departe frumos lucrul sfânt început de el.
Domnul să-i facă parte între slujitorii Lui fericiţi din ceruri.
Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
