Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „Duhul face viu”

„Duhul face viu”

„Duhul face viu”

Într-un cuvânt, la Rusaliile anului 1935, Părintele Iosif defineşte cu mare claritate lucrarea Oastei Domnului în perspectiva Cincizecimii. „Ca şi viaţa primilor creştini – scrie Părintele –, Oastea Domnului este opera Cincizecimii, este lucrarea Cincizecimii” (în vol. Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2016, p. 295). Arătând apoi ce a însemnat Pogorârea Sfântului Duh şi schimbarea minunată a celor atinşi de El, deveniţi fii vii ai Bisericii care s-a şi născut atunci, Părintele continuă: „Aici intră rosturile Oastei şi istoria Oastei. Noi, ostaşii Domnului, am fost învredniciţi de Dumnezeu să ne cerceteze cu Duhul Lui Cel Sfânt. Un vânt ceresc a suflat peste noi şi ne-a trezit la o viaţă nouă. O Cincizecime a suflat cu putere peste noi şi ne-a trezit la viaţa primilor creştini. Noi eram morţii din văile lui Ezechil. Ne omorâse «litera» şi păcatul. Şi din moarte ne-a înviat suflarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a făcut din noi fraţi şi surori. Duhul Sfânt a înviat între noi traiul şi frăţietatea primilor creştini. Duhul sfânt a făcut adevărate minuni cu noi” (ibid., p. 298).

Odată ce am fost atinşi de Duhul şi odată ce ne-am împărtăşit prin El de viaţa lui Hristos Cel preamărit, suntem chemaţi să descoperim tot mai mult şi cu tot mai multă putere această lucrare minunată a Duhului în viaţa noastră şi felul în care ea preface total fiinţa noastră şi tot ceea ce înseamnă raportarea noastră faţă de Dumnezeu, dar şi raportarea noastră la cei din jurul nostru, la familia noastră, la comuniunea Bisericii şi a adunării din care facem parte, la societatea în care trăim. Căci Duhul ne face fii ai lui Dumnezeu. „Domnul nostru Iisus Hristos a numit naştere de Sus naşterea din nou din Duhul, înfăţişând pe Duhul ca fiind Fiinţa cea mai presus de toate şi, prin El, făcându-ne părtaşi la firea dumnezeiască, făcând să rodească în noi pe Cel ce provine fiinţial din ea şi, prin El şi în El, reîntipărind în noi chipul frumuseţii arhetipice şi refăcându-ne spre înfierea dumnezeiască. Astfel, am fost născuţi din nou spre înnoirea vieţii şi recreaţi spre înfierea dumnezeiască” (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, trad. de Pr. prof. Dumitru Stăniloae, PSB 41, Ed. Inst. Biblic, Bucureşti, 2000, p. 170).

Într-o bogată notă la acest important comentariu patristic, Părintele Dumitru Stăniloae zice că Sfântul Duh reface în noi chipul lui Hristos. „Părinţii deduc din hristologie înduhovnicirea omului”. Când Duhul Se află în sufletul omului, El întipăreşte în fiinţa noastră chipul lui Hristos, Cel care a biruit moartea şi copleşeşte procesele coruperii şi ale morţii la care este supus omul împreună cu întreg universul material. „Când Duhul necreat Se află însă în sufletul omului, El copleşeşte aceste procese… Trupul omului se umple de lumina spirituală, care era destinată să copleşească tot universul material, lăsând să se vadă numai frumuseţea curată şi profunzimea lor în Duhul dumnezeiesc” (ibid., nota 294, p. 171-172).

În cuvinte de foc, încă scrierile apostolice şi apoi Sfinţii Părinţi mustră păcatele şi apatia acelor creştini care nu mai erau cu adevărat vii, cum ar fi trebuit să fie, ci erau morţi sufleteşte. „Ştiu faptele tale, că ai nume că trăieşti, dar eşti mort” – zice Domnul către unii ca aceştia (Apoc 3, 1).

Prin glasul Scripturii şi al Părinţilor, atât de extraordinar sintetizat în pilda şi în chemarea Părintelui Iosif şi a urmaşilor săi credincioşi, Oastea Domnului ne arată aici şi acum ce înseamnă revărsarea Duhului, prezenţa şi lucrarea Sa în viaţa noastră, prin Care ne facem şi ne afirmăm ca fii ai lui Dumnezeu şi ca fii vii ai Bisericii Sale. „Noi, ostaşii Domnului, – zice Părintele Iosif –, am ieşit din suflarea vântului ceresc şi trebuie să stăm neîncetat sub revărsarea şi binecuvântarea lui. Viaţa noastră şi lucrarea noastră trebuie să fie un rod al suflării Duhului Sfânt” (op. cit., p. 292).

Pr. prof. Vasile MIHOC

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!