Duhule Sfânt, du-mă pe-acel munte ’nalt
de-unde se zăreşte Ţărmul Celălalt,
cu Ierusalimul cel Ceresc şi Nou
şi-al Cântării Sfinte negrăit ecou.
Dă-mi să-i văd frumseţea strălucind în zori
mai înalt şi dulce decât mii de sori,
porţile-i de aur cu străjeri divini
stând în desfătarea Veşnicei Lumini.
Să-i văd Râul Vieţii ca de-adânc Cristal,
plin cu Pomul Vieţii pe-orişicare mal
şi cu Tronul Slavei dulce strălucind,
ale Veşniciei roiuri fericind.
Şi dă-mi harfa de-aur cu ecou de-argint,
şi dă-mi mâini de îngeri, corzile-i s-alint,
şi dă-mi chip de soare şi veşmânt de in,
noua Ta Cântare să Ţi-o ’nalţ divin…
…Dar, Duhule Sfinte, fă-mă pân’ atunci
să trăiesc în toate sfintele-Ţi porunci,
ca, în Marea Clipă cu venirea mea,
sfânta-mpărăţie să m-aştepte-n ea.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
