Apostolul Pavel ne spune că toți cei ce caută tihna şi odihna lumii acesteia, care iubesc îndulcirile trupului, ale desfătarilor de tot felul şi ale bunului trai în viața aceasta au [ca] dumnezeu pântecele şi sunt vrăjmaşii Crucii lui Hristos.
Lăcomia și îmbuibarea cu mâncări și băuturi este o închinare la idoli, că şi pe Adam lăcomia pântecelui l-a scos afară din rai: potopul din vremea lui Noe l-a trimis Dumnezeu pentru pedepsirea oamenilor, tot din cauza îmbuibării şi desfătărilor trupești; asemenea şi oraşele Sodoma şi Gomora au fost arse cu foc și pucioasă tot din aceeaşi pricină, cum scrie Ezechiel prorocul în capitolul 16, 49.
Deoarece știm că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură (Rom 14, 17), să nu fim printre cei ce beau vin și se îmbuibă cu carne (Pilde 23, 20). Este bine să nu mănânci carne și să nu bei vin (Rom 14, 21), zice Sf. Pavel: adică să te păzeşti de îmbuibare. Nici lacomii, nici bețivii, împărăția lui Dumnezeu nu o vor moşteni, zice Sfânta Scriptură, fiindcă nu mâncarea sau băutura ne face pe noi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu (I Cor 8, 8).
Din nesațul mâncărilor se nasc în om multe rele şi felurite pofte, că se aseamănă omul lacom după mâncări cu un pământ gras unde mişună multe jivine şi gângănii. Trupul are nevoie de hrană, iar nu de desfătare; căci toate cele peste măsură sunt ale dracilor, spun Sf. Părinți.
Felurimea mâncărilor şi băuturilor îl strică pe om – chiar şi pe cel credincios, robindu-l până la idolatrie. Sănătatea trupească tot mai bine se menține într-un corp înfrânat. De asta Sf. Părinți au iubit foarte mult înfrânarea şi simplitatea în hrană şi au ajuns pe culmi înalte de sfințenie.
David B. Ioan,
«Viața Creştină» nr. 45/5 nov. 1939, p. 3