Meditaţii

Dumnezeul tatălui meu

Rugăciunea lui Iacov – Facere 32, 9

Iată ce mare har de la Dumnezeu este să fi avut un tată credincios. Să fi avut nişte înaintaşi care să-L fi cunoscut şi ascultat pe Dumnezeu! În vremile tale grele sau în zilele tale de bucurie, poţi vorbi ca Iacov, poţi striga spre Dumnezeul tatălui tău… Poţi veni recunoscător la Domnul părintelui tău. Poţi spune ca Sfinţii Apostoli: Dumnezeul părinţilor noştri (Fapte 24, 14). Iar dacă trăieşti şi tu, la rândul tău, în această ascultare de Dumnezeu a tatălui tău, vei putea lega cu vrednicie lanţul de aur al credinţei înaintaşilor tăi acela al urmaşilor tăi. Vei fi o verigă binecuvântată în acest lanţ binecuvântat. Şi vei putea spune cu mulţumire şi cu evlavie şi tu ca Sfântul Apostol Pavel: Mulţumesc Dumnezeului meu pe Care Îl slujesc cu un cuget curat din moşi strămoşi…

Un credincios al Domnului a fost dus odată la judecata păgânilor. Şi i s-a pus în faţă moartea, spunându-i-se: Poţi să fii iertat dacă te lepezi de credinţa ta şi te faci păgân. – Nu mă lasă lanţul! a răspuns credinciosul . – Ce lanţ? Eşti nebun? i-a răspuns judecătorul lui. Unde ai tu vreun lanţ? Nimeni nu te-a legat. – Nu mă lasă lanţul înaintaşilor mei credincioşi, a răspuns credinciosul. Părinţii mei au murit în credinţa aceasta. Vreau şi eu ca, la rândul lor, şi urmaşii mei să poată urma cu vrednicie pilda mea. Şi să poată spune şi ei cu bucurie despre părintele lor că a fost un om vrednic de urmat. Vreau să fiu o verigă sănătoasă în lanţul poporului meu. Şi de aceea primesc mai bine să mor cinstit în credinţa părinţilor mei decât să trăiesc ca un rupt şi lepădat de ei.

Slavă Ţie, Dumnezeul părinţilor noştri credincioşi! Plini şi noi de bucurie, dorim să-Ţi slujim în credinţa marilor noştri înaintaşi care până la noi Te-au preamărit pe Tine prin fapte şi dovezi vrednice de atâta cinste, la care şi azi privim cu uimire şi cu evlavie. Pe tot întinsul patriei noastre, locaşurile de slavă pentru Tine vorbesc despre credinţa şi dragostea faţă de Tine a strămoşilor şi părinţilor noştri. Ajută-ne să le fim şi noi nişte vrednici urmaşi cu toţii. Amin.

Traian Dorz

1 Comment

  • maria neagu 26 martie 2013

    ,,In urma parintilor nostri au ramas cele mai frumoase sălaşe de rugaciune, biserici,schituri,paraclise,cruci,manastiri…Aceste dovezi vazute arata marea lor credinta si adanca lor inchinare…
    Iar noi, nevrednicii, nu suntem in stare nici macar sa le pastram!
    Parintii nostri s-au inchinat,dar noua multora ne este rusine sa ne inchinam!
    Parintii neamului nostru,parintii familiilor noastre,parintii nostri s-au inchinat.
    Niciunuia nu i-a fost rusine de Casa Domnului,de altarul si de Numele Domnului nostru Iisus Hristos.
    Ce rusine ca astazi multora dintre noi ne este rusine de Dumnezeul parintilor nostri!”(Fratele Traian Dorz)

    Dumnezeul parintilor nostri,ajuta-ne sa ne tinem strans de lantul acesta si sa mergem si noi pe urmele lor !

Lasă un răspuns