Dumnezeule-al iubirii,
ce iubire mi-ai dat mie,
mai frumoasă ca o sută
şi mai dulce ca o mie!
Şi cum trebuia, ca ochii,
şi mai scumpă să-mi rămână…
– şi-a ajuns să mi-o zdrobească
patima-ntr-o săptămână…
Ce-adevăr, cum n-a fost altul
mai înalt şi mai fierbinte,
mi-ai dat mie-n stări şi-n lacrimi
cum nici n-au mai fost de sfinte;
şi cum trebuia să sufăr
pentru el orice durere…
– şi-a ajuns să mi-l zdrobească
o clipită de cădere!
În ce stări, ce legăminte –
între îngeri şi-ntre stele,
cum nici soarele, nici luna
n-au văzut – erau a mele!
Şi cum trebuia să-mi ardă
inimii în veci curate…
– şi mi le-am călcat…
şi Martor,
Doamne, Tu-mi erai la toate!…
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
