Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home E trebuință de „puțină fiertură”

E trebuință de „puțină fiertură”

E trebuință de „puțină fiertură”

Faptul că unitatea şi legătura frăţească din Oastea Domnului depind şi de modul în care fiecare dintre noi reuşim să ne purtăm sarcinile unii altora (cf. Galateni 6, 2), ni-l arată şi următoarea întâmplare relatată de unul din sfinţii bătrâni cei fără de nume:

„Doi fraţi au mers împreună la un târg, ca să-şi vândă lucrul mâinilor lor şi, dacă au intrat în târg, s-au despărţit unul de altul. Iar unul, cu meşteşugul şi îndemnarea diavolului, s-a înşelat şi a căzut în păcatul desfrânării. După aceea, aflându-l pe el fratele, i-a zis: Să mergem, frate, la locul şi chiliile noastre. Acesta a zis: Eu, frate, astăzi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvânt, s-a minunat şi l-a întrebat, zicând: Pentru ce, frate, zici că nu vei merge cu mine? El a oftat şi i-a spus, zicând: Eu, frate, după ce te-ai dus tu şi te-ai depărtat de mine, am căzut cu o femeie în păcatul desfrânării şi de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea. Fratele, auzind acestea şi văzându-l foarte mâhnit, scârbit şi deznădăjduit şi vrând ca să-i scoată sufletul din pieirea deznădăjduirii, i-a zis: Frate, şi eu, dacă m-am despărţit de tine, am căzut în acelaşi păcat. Pentru aceea, dar, frate, să mergem degrabă la chiliile noastre şi cu osârdie să ne pocăim şi Dumnezeu ne va ierta greşeala şi păcatul nostru. Şi aşa, ascultând fratele, a mers la chilia sa şi, mergând la bătrânul, şi-au mărturisit amândoi împreună căderea lor în păcatul curviei. Iar bătrânul le-a dat canon de pocăinţă; şi amândoi cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Văzând Dumnezeu silinţa şi osteneala pe care o făcea fratele cel ce nu căzuse în păcat pentru dragostea şi mântuirea fratelui său, peste puţine zile i-a iertat păcatul. Şi l-a înştiinţat Dumnezeu pe bătrânul, că pentru multa dragoste a fratelui ce n-a greşit, s-a iertat păcatul celui ce a greşit. Iată, fraţilor, a zis bătrânul, aceasta este dragostea cea adevărată, ca să-şi pună cineva sufletul său pentru mântuirea fratelui său” („Cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni cei fără de nume”, Ed. Doxologia, Iaşi, 2009, p. 74-75).

Dacă noi nu putem să purtăm sarcina păcatului fratelui nostru, măcar să încercăm să-l încurajăm să şi-o poarte până la capăt. Dacă nu putem face nici asta, măcar să încercăm să nu-i punem şi noi alte pietre sau sarcini pe umeri. Dacă nu putem face nici asta, măcar să încercăm să-l apărăm de pietrele aruncate de cei din jur asupra sa. Dacă nu putem face nici asta, măcar să nu aruncăm şi noi cu pietre în el. Şi dacă nu putem face nici măcarasta, înseamnă că am devenit atât de neputincioşi încât, doar „puţină fiertură” ne-ar mai putea ajuta şi întrema, după cum ne descoperă o altă filă de Pateric:

„S-au dus oarecare fraţi la Avva Antonie şi îi zic lui: Spune-ne nouă cuvânt, cum să ne mântuim. Zice lor bătrânul: Aţi auzit Scriptura? Bine vă este vouă. Iar ei au zis: Voim să auzim şi de la tine, părinte. Şi a zis lor bătrânul: Zice Evanghelia: De te va lovi cineva peste faţa cea dreaptă a obrazului, întoarce-i lui şi pe cealaltă. Îi zic lui: Nu putem face aceasta. Zice lor bătrânul: De nu puteţi întoarce şi pe cealaltă, măcar pe aceea una s-o suferiţi. Zic lui: Nici pe aceasta nu putem. Zis-a bătrânul: Dacă nici aceasta nu puteţi, nu daţi în locul aceleia ce aţi luat. Şi au zis ei: Nici aceasta nu putem. Deci zice bătrânul ucenicului lui: Fă-le puţină fiertură,
că sunt neputincioşi. Dacă aceasta nu puteţi, şi aceea nu voiţi, ce să vă fac? De rugăciuni este trebuinţă” („Pateric Egiptean”, Ed. Sofia, Bucureşti, 2011, p. 15).

În ceea ce-i priveşte însă pe cei care aruncă cu pietre în fratele lor căzut în vreun păcat în care au căzut şi ei înşişi, mărturisesc faptul că n-am găsit nicio istorioară potrivită, ci doar zicala: „Hoţii strigă: «Hoţii!…»”.

De aceea cred că de fiecare dată când suntem chemaţi să mărturisim şi să luptăm cu toată puterea noastră pentru apărarea dreptei credinţe, ar trebui să răsune mereu în mintea şi inima noastră versurile fratelui Traian Dorz: „Şi tu şi eu am fost greşiţi, nu-i nimenea fără de vină, / şi eu şi tu suntem chemaţi din întuneric spre lumină”.

Preot Gheorghe MANOLE

 din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXX, nr. 10 (1195) 4-10 MARTIE 2019

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!