De Anul Nou, grecii au un obicei, așa cum toate popoarele au obiceiurile lor, bune sau rele. Ei fac o prãjiturã tradiționalã în care pun bani. Și zice cã persoana care gãsește banii va avea parte de bucurie tot timpul anului.
Însã o vorbã în poporul nostru spune cã „banii n-aduc fericirea!” Și-așa este. Nu banii aduc fericirea. Fericirea, bucuria, ne vin dintr-un singur loc: de la Poala Crucii Domnului Hristos. Numai și numai de-acolo! De aceea, ostașii Domnului, în noaptea de Revelion și-n ziua de Anul Nou, fac rugãciuni care cuprind în ele douã lacrimi: una este lacrima de pãrere de rãu pentru pãcatul sãvârșit în anul care a trecut, iar cealaltã lacrimã este lacrima de intrare în Noul An cu legãmânt de a-L urma pe Domnul Iisus cu mai multã hotãrâre, luptând mai înverșunați cu ispitele care ne urmãresc la fiecare pas.
Un alt obicei apãrut acum, în ultima vreme la noi, la români, este acela ca oamenii, la 12 noaptea, sã iasã în centrul satului sau orașului, unde se trag spre cer artificii. Se zice cã aceste artificii alungã duhurile rele din anul care vine. Probabil, de aceea, și în unele biserici se încheie slujba înainte de miezul nopții, ca „bunii creștini” sã meargã în centrul satului sau orașului sã nu piardã artificiile, cã acestea le alungã duhurile rele. Oare rugãciunile cutremurãtoare ale Sf. Vasile cel Mare, rostite în bisericile noastre, în aceastã searã de Ajun, și-au pierdut puterea de-a alunga duhurile necurate? Oare rugãciunile noastre, de la miezul nopții, care se țin în Adunãrile noastre ostãșești, în Noaptea de Revelion, nu mai au nicio putere, de unele adunãri de Revelion nu se mai țin, așa cum am primit de la Înaintașii noștri? Ce fac ostașii, în special tinerii noștri, în aceastã Noapte de bilanț, de nu sunt alãturi de frații și pãrinții lor, acolo, în adunarea din satul lor? Merg oare la artificii, sã le alunge duhurile rele de la ei? Amarã înșelãciune!!! Și amarã fericire!!!
Un alt obicei îl au evreii din Israel. Zice cã ei mãnâncã mere unse cu miere de albine, pentru ca Noul An sã le fie unul foarte dulce.
O, dragi evrei, oare nu știți cã la voi a rãsãrit, a crescut și S-a copt cel mai dulce „Mãr”, care este Hristos, Mântuitorul lumii? Mai aveți voi nevoie de o altã dulceațã, decât Cea care izvorãște din Jertfa Golgotei?…
În concluzie, grecii își cautã fericirea în bani, românii alungã duhurile rele cu artificii, iar evreii cautã dulceața anului nou în mere unse cu mierea de albine. Numai Domnul, Care este fericirea, bogãția, dulceaþa și biruința asupra duhurilor rele, este dat la o parte, este alungat de cei mai mulți și înlocuit cu tot felul de obiceiuri…
E vremea sã punem început pocãinței noastre!…
Costel ROTARU
