Mărturii Meditaţii

Educaţia ortodoxă a tineretului

– Tinereţea, o vârstă a crizei şi a idealurilor, într-o societate a crizei şi parcă fără idealuri –

Criza societăţii de astăzi, provocată de o tranziţie interminabilă, a dus la o situaţie de indiferenţă şi răsturnare de valori, a generat un gol existenţial fără precedent şi parcă a paralizat orice fel de implicare într-o posibilă schimbare1 . Societatea nu este pe faţă contra lui Dumnezeu, a Religiei sau a Bisericii, ci doar aduce un amalgam de oferte şi pe această latură a vieţii spirituale, aşa încât tânărul, ca o persoană în căutare de senzaţii, dacă nu este prins în lanţul patimilor, să fie măcar înşelat de o falsă spiritualitate. Noile elemente aduse de o societate secularizată2 – economia de piaţă, globalizarea, multiculturalitatea, New Age-ul –, provoacă schimbări nu doar la nivel de mentalitate, ci, mai ales, la nivelul relaţiilor interpersonale pe de o parte, iar pe de altă parte chiar şi la nivelul relaţiilor dintre om şi Dumnezeu.3

„Criza de ideal şi de orientare spirituală a vieţii umane, care străbate în mod dramatic societatea europeană secularizată, reprezintă pentru Biserică o provocare şi o mobilizare spre a se ocupa mai mult de problemele şi aspiraţiile tinerilor de astăzi”, spune PF Părinte Daniel, Patriarhul României4 .

Tinerii sunt consideraţi, de cele mai multe ori, ca fiind o prevestire a viitorului societăţii, iar virtuţile sau păcatele lor constituie seminţele vieţii morale ale adulţilor de mâine. Dar, cu toate acestea, tinerii nu pot fi percepuţi şi abordaţi doar din perspectiva a ceea ce urmează să devină, mai ales că valorile şi idealurile societăţii de astăzi sunt, de fapt, nonvalori şi visuri deşarte. Societatea nu este formată doar din vârstnici şi copii, ci şi din tineri, ei reprezentând nu doar viitorul, ci şi prezentul acestei societăţi; de aceea se cere din partea ei o recunoaştere şi o atenţie deosebită faţă de tineri.5

Perioada adolescenţei şi tinereţii reprezintă o perioadă de tranziţie de la copilărie la maturitate, perioadă în care dezvoltarea fizică, psihică şi socială este mai intensă decât în orice altă perioadă a vieţii6 . Acum tânărul începe să-şi formeze un mod propriu de a vedea lumea, stabilindu-şi un set de valori şi principii prin care se evaluează pe sine şi pe ceilalţi, încercând să devină capabil şi de o viaţă spirituală. De aceea anii adolescenţei şi tinereţii reprezintă un punct de cotitură şi de reper, atât pentru creşterea şi maturizarea psiho-fizică, cât şi pentru creşterea şi maturizarea lui spirituală. Tinereţea va rămâne asociată cu puritatea, curăţia spirituală, respingerea conformismului, căutarea valorilor şi a calităţii pe orice plan, entuziasm, creativitate, dinamism, perseverenţă. Dar tot tânărul este considerat ca fiind o persoană „în criză”, şi tinereţea o perioadă în care acesta este frământat de căutarea propriei identităţi, de găsirea locului său în această societate debusolată şi, poate mai mult ca toate, de căutarea şi găsirea unui sens în această viaţă7 . Tânărul are cunoştinţe încă limitate, experienţa în formare, are încredere prea mare în sine şi prea puţină în alţii, nu are încă discernământ, poate fi uşor influenţat prin tot felul de anturaje care să-l depărteze atât de familie sau şcoală, cât şi de Biserică, şi poate cădea astfel în capcana minciunii, furtului, alcoolului, drogurilor sau a libertinajului sexual, ori, mai rău, a deznădejdii sau a sinuciderii8 .

În această perioadă şi în aceste momente destul de dificile pentru tânăr, acesta are nevoie de multă înţelegere, susţinere şi ajutor, care să-i fie oferite cu multă dragoste, dar şi cu multă prudenţă, pentru ca tânărul care se revoltă împotriva oricărei încercări de a-i impune ceva să simtă că cineva vrea să-l asculte, să-l înţeleagă şi să-l ajute. Idealul acestui ajutor este ca tânărul să devină cu adevărat fericit, cu adevărat liber şi aşa cum spune Hristos: „viaţă să aibă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10, 10).

Tinerii de azi, parcă mai mult decât cei de ieri, nu vor teorii frumos alcătuite, ci, mai degrabă, ei caută exemple vii care pot să-i convingă despre adevărul vieţii creştine, care, poate, merită şi trebuie trăită din plin.

Ei nu sunt neapărat contra lui Dumnezeu, şi nici nu sunt neapărat indiferenţi religios, ci, mai degrabă, sunt într-o căutare neîncetată a acelor modele autentice care trăiesc ceea ce mărturisesc. Critici din fire, sătui şi parcă îngroziţi de tot ceea ce este artificial şi fals, tăcând sau vorbind, parcă ne-ntreabă pe fiecare dintre noi: „Într-adevăr, credeţi ce propovăduiţi? Oare, trăiţi aşa cum credeţi? Împliniţi voi înşivă ceea ce cereţi altora? Oare, voi, ca tineri, n-aţi greşit?”

Majoritatea tinerilor însă au ceva în comun: căutarea. De altfel, se zice că doar un tânăr în căutare este cu adevărat tânăr. Dar el are nevoie de ajutor în această căutare, chiar dacă nu o spune. Altfel există riscul ca acesta să se oprească din aceste căutări dezamăgit, să se mulţumească doar cu aparenţe de autentic sau chiar viaţa lui să ajungă un fals sau o caricatură. De aceea suntem chemaţi să ieşim în întâmpinarea lor şi să-i înţelegem, chiar dacă ei înşişi nu se înţeleg câteodată, şi să încercăm să-i ajutăm, chiar dacă, din oarecare mândrie, nu ne cer ajutorul.

Tinerii aşteaptă din partea noastră o mărturie misionară sinceră şi adevărată şi vor fi recunoscători pentru fiecare pas făcut către ei, pentru fiecare rugăciune şi pentru fiecare minut din timpul nostru dedicat vieţii lor9 . Iată de ce putem spune că tinereţea este şi rămâne un timp privilegiat pentru căutare şi, prin urmare, poate fi şi un timp al întâlnirii cu adevărul.

Pr. Vasile I. POP

1 Pr. Asist. Drd. Constantin Necula, Rolul şi locul Bisericii în apărarea şi promovarea valorilor etice puse în slujba bunăstării copilului şi a familiei. Pastorala prevenirii situaţiilor de risc. în „Orizonturi teologice”, III/1, Universitatea din Oradea, Facultatea de Teologie, Oradea, 2002, p. 116.

2 Mitropolit Hierotheos Vlachos, Secularismul, Un cal troian în Biserică, Trad. rom., Tatiana Petrache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004, pp. 19-42.

3 Pr. Asist. Drd. Constantin Necula, Op. cit., p. 117.

4 PF Daniel, Patriarhul României, în Cuvântul adresat la deschiderea oficială a Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din Europa, Cluj-Napoca, 4-7 septembrie 2015.

5 Pr. Nicolae Nicău, În mijlocul tinerilor: repere pentru îndrumarea grupurilor de tineret în Biserică. Editura Agaton, Făgăraş, 2015, p. 9.

6 Pr. Gheorghe Grindu, Iisus Hristos – Prietenul Tinereţii tale, Editura Agaton, Făgăraş, 2013, cap: Adolescenţa, cea mai importantă perioadă din viaţă, pp. 19-26

7 Părintele Timotei Kilifis, Tinereţe curată, tinereţe frumoasă, Trad. rom., Daniela Filioreanu, Editura Egumeniţa, 2007, cap: Criza adolescenţei, pp. 38-40; vezi şi Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Adolescenţă, feciorie, căsătorie, Trad. rom., Garoafa Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2010, cap: Criza vârstei adolescentine, pp. 54-56.

8 Monah John Marler, Monah Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urmă. Ultima şi adevărata răzvrătire. Trad. rom., Felix Truşcă, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, cap: Moartea noastră, pp. 25-38. 9 Pr. Nicolae Nicău, Op. cit., p. 7.

Lasă un răspuns