Azi auzim tot mai des felurite blesteme ieşite din gurile oamenilor. Pentru lucruri de nimic oamenii s-au obişnuit să se jure şi să se blesteme pe sine sau pe aproapele. Sf. Scriptură zice: «Să nu vă juraţi nici pe cer, pentru că este scaunul lui Dumnezeu, nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui… (Matei 5, 34). Cu toate acestea, se blestemă bieţii oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu, zicând: Să nu apuc să mă mai mişc de-aici!… Sau: Să-mi sară ochii, dacă am făcut aşa ceva… Să nu mai apuc ziua de mâine… şi altele de tot felul.
Un om din sat avea un blestem pe care îl zicea la tot pasul: Să ard în foc, dacă nu e adevărat! Dar iată ce s-a întâmplat cu acest om: în zorii unei dimineţi de toamnă, casa omului care se blestema la fiecare vorbă era în flăcări. Peste câteva ore au scos de sub cenuşă trupul lui carbonizat complet de flăcările focului. Iată cum l-a ajuns blestemul lui însuşi!…
Aşa îi va ajunge blestemul pe toţi acei care se jură şi se blestemă. Cuvântul lui Dumnezeu spune că da al nostru să fie da şi nu al nostru să fie nu. Ce trece peste aceste vorbe vine de la diavolul.
Dragi cititori, întorceţi-vă limba de la blesteme, căci ele vă vor fi osânda şi aici pe pământ şi dincolo în veşnicie!…
Cântăreţ bisericesc, Toader MARIAN – Parohia Pietroiu, Călăraşi
