19 aprilie – El a pus capăt războaielor

19 aprilie, Psalmul 46, v 9

O, ce lung șir de dureri, de nenorociri și de jertfe au provocat în toată istoria omeniri pe pământ războaiele dintre oameni!… Dintre toate durerile omenirii nici unele n-au fost atat de amare și de îndelungi. Cât de adâncă este în inima fiecărui om dorința să nu mai fie războaie!…Să vină odată vremea binecuvântată în care mintea sănătoasă și simțămintele chibzuite să pună stăpânire peste acțiunile oamenilor. Și oriunde s-ar mai ivi o mână criminală care să vrea să ațâțe iarăși focul războiului undeva, să fie prinsă de toți, răsucită și legată.

După șirul lung și fioros al atâtor războaie care au înspăimântat istoria omenirii, în afară de cruzimile câtorva năvăliri mai vechi, nici unele n-au însângerat pământul atăt de de cumplit ca aceste două mari războaie din veacul acesta din urmă. După nici unele dinainte n-au rămas atâtea răni pe trupurile și pe sufletele oamenilor, ca după acestea, dar nici atâta oroare și teamă de un și mai cumplit blestem al unui alt război care s-ar putea iarăși să vină.

În groaza unui alt nou pârjol, a cărui mărime și grozăcie nici nu ne-o mai putem închipui, cu puterea armelor nemaipomenite pe care omenirea le are astăzi, orice minte omenească sănătoasă stă plină de îngrijorare și de cutremur și este gata să facă orice, numai să poată fi împiedicată depărtată primejdia aceasta, nu numai de la casa și hotarele sale, ci ți de pe întregul pământ. Căci pământul a devenit acum atăt de mic, încât suntem vecini cu toți oamenii din lume, ca și cu cei de lângă curtea noastră.

Lasă un răspuns