Eram copil când am plecat pe calea lui Dumnezeu

Deci mulţumim lui Dumnezeu pentru această minunată şi binecuvântată seară şi noapte petrecută aici împreună. Şi noi, cei bătrâni, dacă am fost printre voi, ne simţim parcă şi noi tineri. Şi mulţumim lui Dumnezeu că se împlineşte într-adevăr în viaţa noastră Cuvântul Său din Psalmi: „…întinereşte ca vulturul”.

Dumnezeu ne dă nouă puterea de a întineri mereu. Că seva care curge prin trupul nostru vine din rădăcina cea puternică a Buciumului Vieţii, care este Iisus.

Într-adevăr, în Hristos nimeni nu este bătrân. Fără Hristos, vezi atât de mulţi tineri care deja sunt îmbătrâniţi. Oameni epuizaţi, oameni storşi, care nu mai au nici un fel de scop în viaţa lor. Trăiesc ca un animal, ba poate că şi mai rău.

Ce sens veşnic şi fericit a dat vieţii noastre cunoaşterea lui Hristos! Fiţi fericiţi că-L cunoaşteţi pe Domnul! Devotaţi-vă Lui cu toată puterea şi nu umblaţi după El şchiopătând şi tânjind.

Alipiţi-vă de Domnul, faceţi acel contact divin cu El, cum face becul cu uzina, ca să capete putere de iluminat şi de încălzit.

Alipiţi-vă de Hristos şi staţi uniţi cu El, pentru că El v-a dat vieţii cel mai înalt şi mai strălucit sens. Toate trebuinţele noastre, chiar şi cele trupeşti, se împlinesc deplin în Hristos când noi suntem total devotaţi şi hotărâţi pentru El…

Vă vorbesc de la experienţa a 70 de ani. Eram copil când am plecat pe calea lui Dumnezeu. Nu împlinisem 15 ani. Eram atât de fericit! Şi de atunci au trecut atâţia ani şi ani. Când îi am în urmă, mi se pare că a fost un vis. Când îi aveam înainte, nici nu mă gândeam că voi ajunge la acest număr. Şi acum binecuvânt pe Dumnezeu cu toate cuvintele inimii şi cu toate simţurile fiinţei mele, pentru că S-a îndurat şi a privit spre un fir de praf, cum eram. Uitat de toţi, un copil – cum s-ar zice – ca al nimănui. Domnul S-a îndurat de mine.

Dar când am auzit prima dată vocea Lui, atunci mi‑am deschis inima. Şi când Domnul m-a chemat la El, atunci m-am predat total lui Hristos. N-am mai păstrat nimic pentru alţii. Poate că acesta a fost singurul lucru pen­tru care Domnul a privit cu blândeţe şi cu bunătate la neputinţa mea. Şi, dacă S-a îndurat El să-mi rânduiască o ast­fel de viaţă în care a trebuit să trec prin atâtea încercări (şaptezeci de ani nu-i un număr mic), a fost numai ca să văd cât de puternic este El, cât de bun este El şi cât de aproape-i de fiecare dintre acei care se hotărăsc pentru El.

Noi, care avem viaţa în urmă, avem moartea în faţă. Şi de duşmanul din faţă mai uşor te ştii păzi. De fapt, pentru noi, Dumnezeu a acoperit chipul Morţii, pentru că este scris: „Cine Mă urmează pe Mine nu va vedea moartea”. Îl va vedea pe Domnul…

Suntem pregătiţi pentru aceasta.

Dar altceva am vrut să spun: cei care sunt tineri au moartea în urmă. Şi de vrăjmaşul din spate mai greu te poţi feri.

Nu numai pentru că ai binecuvântarea lui Dumnezeu asigurată pentru totdeauna, predându-te Lui, dar ai şi anulată primejdia morţii pentru totdeauna. Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se predă Lui, acela are asigurată viaţa veşnică.

Am dori din toată inima să gândim la toate aspectele acestea acum, la începutul acestui an. Şi când Dumnezeu ne-a dăruit bucuria aceasta, pentru noi nu se mai pune problema nici a morţii, nici a nenorocirii, nici a unor primejdii, pentru că Domnul nostru, dacă suntem hotărâţi pentru El, le-a anulat pe toate, le-a acoperit pe toate… Hristos S-a aşezat între vrăjmaşii noştri şi noi. Noi nu mai avem de-a face vrăjmaşul, cu Satana, cu ispita, cu moartea, cu nenorocirea. Pentru că între ele şi noi este Hristos. Dacă ne-am hotărât pentru El şi ne-am alipit de El, El este pentru noi ocrotire şi pază pentru totdeauna.

Suntem fericiţi că Domnul ne-a adus la cunoaşterea aceasta. Deci, bucuraţi-vă de ea şi ataşaţi-vă total de Hristos.

Uniţi-vă cu El până la acel punct de sudură sufletească ce se face numai la alb, la acest alb imaculat şi etern pe care ni-l dă Hristos, prin Sângele Lui cel sfânt, când ne curăţă. Şi la acel punct de căldură înalt şi strălucit care ne uneşte pentru totdeauna cu Dumnezeu.

Da, aşa să ne unim cu Dumnezeu. Atunci vom fi total fericiţi, când vom fi total hotărâţi pentru El.

Ne bucurăm din toată inima de această seară şi din nou mulţumim Domnului şi-L rugăm pe Domnul să binecuvânteze familia iubită care cu dragoste ne-a ospătat aici în această seară.

Oboseala trece, dar bucurii ca acestea rămân neuitate pentru totdeauna. Nu vă uitaţi nici la oboseala care vă mai chinuie câte puţin. Căutaţi din toată inima să trăiţi puternic momentul acesta cu toată semnificaţia lui. Priviţi-vă unii pe alţii şi nemaidespărţiţi să vă simţiţi pentru totdeauna. Hristos v-a chemat la aceeaşi luptă şi la aceeaşi cunună, la aceeaşi răsplată.

Reînnoiesc iarăşi rugămintea de la început: simţiţi‑vă fiecare rostul şi locul în Lucrarea lui Dumnezeu. Şi puneţi puternic mâna pe plugul Evangheliei, pe plugul lui Hristos şi lucraţi acolo unde Hristos v-a pus să lucraţi pentru El. Pentru că răsplata pentru orice lucru făcut pentru El este foarte mare.

Încheiem această parte a programului nostru mulţumind lui Dumnezeu pentru această stare binecuvântată pe care ne-a dat-o.

A contribuit fiecare pentru satisfacţia şi bucuria fiecăruia. Noi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a rânduit în seara aceasta ceasurile acestea să le petrece împreună.

Simţiţi-vă legaţi unul de celălalt şi binecuvântaţi pe Domnul, căutând să păstraţi legătura duhovnicească împreună.

Totdeauna când staţi la rugăciune, să vedeţi seara aceasta şi sufletele cu care aţi fost înconjuraţi. Când veţi fi singuri, noaptea undeva, gândiţi-vă cu drag la aceste suflete între care aţi petrecut unul dintre cele mai neuitate momente din viaţa voastră. Fie-vă scumpe astfel de clipe.

Doriţi să le mai vedeţi? Rugaţi pe Domnul să ni le mai pregătească. Să ne mai putem întâlni în felul acesta şi să mai putem petrece împreună aşa cum am petrecut aceste ceasuri din seara aceasta binecuvântată şi neuitată. Eu n-am să vă uit niciodată. Mă uit la fiecare şi-n inima mea mă voi ruga mereu şi vă voi păstra în suflet, rugându-mă ca Domnul să vă păstreze curaţi şi credincioşi în locul în care vă trimite El să suferiţi, să munciţi, să lucraţi sau să vă bucuraţi. Singuri sau împreună cu câte o fiinţă pe care Dumnezeu a ales-o dintre celelalte şi v-a lipit-o de suflet, ca să fiţi un singur trup pentru totdeauna.

Iubiţi-vă în Domnul, preţuiţi-vă, sprijiniţi-vă, ruga­ţi‑vă unul pentru altul, rugaţi-vă unul cu capul pe umărul celuilalt. Şi veţi fi fericiţi numai atunci. Iar cei cărora Dum­nezeu nu v-a dat acest suflet de care veţi avea nevoie şi pe care, prin Sfântul Său Cuvânt, vi l-a promis, – încredinţaţi grija aceasta Inimii iubitoare şi scumpe a Domnului Iisus. Rugaţi-L pe El să vă îndrepte El inima şi gândurile spre acea fiinţă pe care v-a pregătit-o să alcătuiţi împreună cu ea un singur trup. Nu vă grăbiţi să alegeţi după îndemnurile firii pământeşti. Că cine umblă după îndemnurile firii pământeşti culege nenorocire, deznădejde, dezi­luzii, lacrimi, păreri de rău, singurătate, amărăciune, necaz…

Dar cine umblă după îndemnurile Duhului va găsi viaţă şi pace, binecuvântare şi ajutor.

În măsura în care Domnul ne ajută, noi am dorit să ajutăm pe toţi cei care doresc să ajungă şi se îndreaptă cu inima spre un astfel de pas.

Dar nu întotdeauna am fost ascultaţi.

Şi oriunde cineva n-ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu şi de îndemnul celor care îi călăuzesc şi-i îndrumă spre acest Cuvânt, totdeauna urmează nenorocirea, regretul, durerea, prăbuşirea şi moartea.

Noi nu putem feri pe nimeni de soarta pe care singur şi-o alege, prin voinţa lui liberă şi prin alegerea lui nepăsătoare, egoistă, ambiţioasă. Dar binecuvântăm şi ne rugăm totdeauna Domnului pentru acei care, urmând Cuvântul şi îndemnul celor care-i iubesc în Domnul şi care caută să le îndrepte inima spre ele, se supun ascultători şi urmează calea lui Dumnezeu. Şi în privinţa aceasta, Dumnezeu va îngriji în chip hotărât şi frumos de toţi acei care se predau Lui şi se hotărăsc, căutând mai întâi nu scopuri pământeşti şi lumeşti, şi trecătoare, ci mântuirea sufletului, care e mai presus ca orice şi e mai de valoare ca orice.

Cu aceste gânduri, ne vom ridica în picioare şi unul dintre fraţii în vârstă care sunt aici împreună cu noi va mulţumi Domnului pentru această parte încheiată a programului nostru din seara aceasta.

După aceea va urma un timp de destindere, în care unii vor sta de vorbă cu alţii, poate cineva va lua o mică gustărică şi după aceea cei care sunt obosiţi şi vor să se ducă să se odihnească, şi vor găsi undeva un loc, vor merge. Ceilalţi vom sta mai departe, ca să luăm acum în dezbatere apropiată tot ceea ce s-a spus astă seară, părerile noastre, încredinţările noastre cu privire la felul cum s-a lucrat, cum se lucrează, la felul nou de poezie, la felul nou de cântare, la orientarea pe care trebuie s-o avem în viitor cu privire la activităţile acestea literare şi artistice, la preocupările noastre duhovniceşti în Evanghelie. Că pe noi nu ne interesează şi nu ne ocupăm de altceva, decât de mântuirea sufletului, de Cuvântul lui Dumnezeu şi de felul în care am putea trăi noi mai frumos şi mai fericit Cuvântul lui Dumnezeu. De viaţa noastră duhovnicească, cât şi de cea trupească, familială, socială, morală şi aşa mai departe.

Cu aceste gânduri, ne vom ridica în picioare şi, aşa cum am rugat, unul dintre fraţii în vârstă, care vrea, să mulţumească Domnului de bucuria pe care am avut-o.

Slăvit să fie Domnul!

TRAIAN DORZ – Cuvinte la Sarbatorile Literare