Mărturii Meditaţii

Eroii credinţei de ieri şi de azi

Cuvânt la Apostolul Duminicii Dinaintea Naşterii Domnului (Evrei 11, 9-10)

L-au slăvit pe Dumnezeu un nor de miliarde de Sfinţi care încă nu şi-au luat cununile lor, deoarece ne aşteaptă şi pe noi. Aşa cum se strânge familia la cină, iar când lipseşte un copil, îl aşteaptă, aşa şi Sfinţii în cer ne aşteaptă pe noi – pe mine, pe tine. Realizezi ce înseamnă să rămâi în urmă pe calea urcuşului tău duhovnicesc? Ia gândeşte-te, să te aştepte toate oştirile Sfinţilor, iar tu să întârzii, ocupându-te cu lucruri nesemnificative. Lasă-le! (Arhim. Emilianos Simonopetritul)

Provocarea Apostolului la care suntem chemaţi să medităm în Duminica Dinaintea Naşterii Domnului este credinţa fraţilor noştri, a sfinţilor din linia întâi, care au fost nevoiţi să plătească această credinţă cu preţul vieţii. Eroii aceştia, care ne sunt puşi înainte – Avraam, Ghedeon, Barac şi toţi ceilalţi enumeraţi în capitolul 11 al Epistolei către Evrei –, fac parte din temelia Bisericii pe care Hristos a zidit credinţa creştină trăită în faptă.

Profund şi mişcător este modul în care Apostolul Pavel se exprimă la final de capitol, şi anume faptul că ei nu au terminat cu lupta, ci ne susţin şi ne aşteaptă să ajungem alături de ei. Ei şi-au încheiat partea lor pe pământ, dar nu vor intra la răsplătire până ce nu vom păşi şi noi Dincolo, plini de biruinţă.

Şi ne întrebăm, oare cine doreşte mai mult să ne mântuim sufletul? Noi sau sfinţii împreună cu îngerii, slujitorii lui Dumnezeu? Răspunsul îl dăm fiecare potrivit vieţii şi ostenelii noastre. Înţelegem în mod clar că sfinţii şi îngerii ne sunt prietenii cei adevăraţi. Cei care sunt alături de noi pentru a reuşi, în ceea ce contează cu adevărat, cei care ne vor binele veşnic, nu cel trecător şi pieritor.

Vei reuşi dacă vei citi vieţile Sfinţilor şi te vei cufunda în înflăcărarea lor. Ori de câte ori am citit Vieile Sfinţilor din Sinaxar sau pe cele ale părinţilor noştri de suflet de la Oaste, am simţit ceva aparte. Acea forţă duhovnicească ce i-a condus pe ei doresc parcă să ne-o trasmită şi nouă. Acele suferinţe, chinuri şi piedici ce le aveau în calea lor parcă ar striga, în duh, spre noi, cei de astăzi, spunându-ne: Curaj, luptă, osteneală! Pentru că voi nu sunteţi singuri în lupta voastră… Cât de mult ne încărcăm duhovniceşte din vieţile lor, mai ales în aceste timpuri parcă de cernere a credinţei. Este nevoie, mai mult ca oricând, pe lângă ocupaţiile noastre ce le avem în fiecare zi, să ne facem timp – dimineaţa, după rugăciune, şi nu numai – să ne întărim din ele şi să stăm de vorbă cu ei.

În psihologia practică la un moment dat se spune că noi suntem suma celor cinci persoane cu care stăm cel mai mult de vorbă, cu care intrăm cel mai mult în contact. Dacă o fi aşa, trebuie să fim atenţi, dar şi să profităm. Adică să stăm de vorbă cu Hristos, cu Maica Sa, Fecioara Maria, şi apoi cu norul de Sfinţi pe care El ni i-a lăsat fraţi nouă.

Putem alege opera înaintaşilor, cărţi ale Sfinţilor Părinţi, Sfinţi ai închisorilor şi alţii care au pătimit pentru Hristos, pentru a sta de vorbă cu ei şi apoi în stare de rugăciune să ne adâncim în credinţa şi osteneala lor.

Ei, cei despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptură, au fost eroii credinţei de ieri, dar astăzi este rândul tău, al celui ce citeşti aceste rânduri. Este rândul meu şi al tău să ne dovedim credinţa prin umblarea şi trăirea noastră de zi cu zi.

Dragă cititorule, ce spun despre tine vorbele tale? Faptele tale? Hainele tale? Vorbesc ele despre o credinţă vie sau despre una moartă? Te îndemn să îţi ridici inima şi cugetul tău sus, să le ridici la Hristos! Sfântul Ierarh Nectarie ne învaţă: Dăruieşte-I lui Dumnezeu inima şi El îţi va dărui Cerul. A reuşi să facem aceasta depinde doar de noi şi de hotărârea noastră. Aceea de a tăia voia noastră şi a căuta să ne-o însuşim pe cea de la care erau insuflaţi şi Sfinţii. Aşa vom reuşi să fim eroii de azi ai credinţei.

Dumnezeule, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi!…

Slăvit să fie Domnul!

Pr. Florin MIHOLCA

Lasă un răspuns