Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Ana Munteanu din Călăraşi

Ana Munteanu

Sora Ana Munteanu s-a născut şi a trăit în oraşul Călăraşi din judeţul Ialomiţa, dar a lucrat pentru Domnul şi a ostenit mult pentru El nu numai a­colo, ci până departe, prin multe alte sate şi localităţi ale judeţului ei şi ale altor judeţe.

Încă de prin anii 1930-1932, sora Ana era cunoscută ca răspânditoare de Biblii şi cărţi ale Oastei Domnu­lui. Le comanda la Sibiu, iar după primirea lor făcea totul pentru a le duce şi îmbia peste tot, îndemnându-i pe toţi cei pe care îi întâlnea să citească şi să se întoarcă la Dumnezeu.

În felul acesta a umplut ea oraşul Călăraşi de vestea mântuirii, ajutând la înfiinţarea unei puternice grupări a Oastei Domnului acolo. Ani de zile ea a întreţinut focul sfânt din acele părţi cu râvna şi jertfa ei, cerce­tându-i pe fraţi, îndemnând şi îmbărbătând la muncă şi la luptă pentru Domnul pe toţi fraţii şi surorile pe la care mergea neobosită, pe orice vreme şi prin orice greutăţi, până la anii bătrâneţii ei. Toţi cei care o cunoşteau îi spuneau cu respect şi cu dragoste „mama Ana”. Şi aşa i-a rămas numele şi după ce ea a trecut la Domnul.

Mult a lucrat sora Ana pe la Techirghiol, unde i-a mai dat Domnul o soră, pe Maria Şoflete, cu care împreună cutreierau apoi locurile, împărţind cu hărnicie Cuvântul lui Dumnezeu şi făcând bine până departe, spre comunele Vlad Ţepeş, Ştefan Vodă, Dragalina, Slobozia, Perieţi, Amara, Feteşti, trecând deseori şi în Dobrogea…

La Călăraşi au ajutat-o mult fratele Sandu Ursan, fratele Voicu, fratele Miclăuş şi alţii, toţi buni lucrători ai Domnului şi ei.

Când a trecut la Domnul, au petrecut-o o mulţime de fraţi şi surori, atât la priveghere, cât şi la înmormântare, cu lacrimi, cu cântări, cu rugăciuni şi cu frumoase cuvinte de recunoştinţă pentru tot ce făcuse ea printre toţi.

În Călăraşi, ca şi în multe alte localităţi din părţile acelea de ţară, sunt astăzi multe şi frumoase adunări ale Oastei Domnului începute de ea. Ele păstrează şi azi frumoase amintiri despre sora Ana şi despre ceilalţi înaintaşi, cuvintele lor şi pilda lor fiindu-le un neuitat şi puternic îndemn în a-L sluji şi slăvi în chip vrednic şi statornic pe Domnul Iisus în Lucrarea minunată şi mântuitoare a Oastei Sale.

Domnul Dumnezeul nostru să le dea tuturor în ceruri Cununa Vieţii pe care le-a promis-o El celor ce vor face voia Lui. Iar nouă şi urmaşilor noştri şi ai lor să ne dea harul şi ajutorul de a le urma felul lor de credinţă şi vieţuire până la sfârşit. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

Lasă un răspuns