Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Basilica.ro

Basilica.ro

Explicație duhovnicească: Sfânta și Marea Sâmbătă

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică.

Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare. Mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru. (mai mult…)

Explicaţie duhovnicească: Sfânta și Marea Vineri

Sinaxarul zilei ne arată că în Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi Mântuitoarelor şi înfrico­şătoarelor Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţe­tul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi.

Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.

Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara (în tim­pul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii” care vorbesc de Pătimirile Domnului, Ceasurile împărăteşti, de vineri dimineaţa, Vecernia, în timpul căreia se face şi „Punerea în mormânt” sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare şi Pavecerniţa. (mai mult…)

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei judecăți)

Este judecată indiferența față de suferința altora

Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei judecăți)

(Mt. 25, 31-46)

„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci drepții îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu ți-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică’.

†DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În această duminică, a treia de la începutul perioadei Triodului, Sfânta Evanghelie ne arată cât de importantă sau prețioasă este iubirea milostivă manifestată față de semenilor, cât de mult influențează mântuirea noastră milostenia, fapta cea bună pe care o săvârșim în favoarea celor sărăci și necăjiți. (mai mult…)

Preoții pe social media: De ce? Cum? Cât?

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Preoții sunt astăzi, mai mult sau mai puțin, prezenți pe social media.

Basilica.ro salută implicarea clericilor în acest mediu, dar semnalează că activitatea lor în spațiul public virtual implică responsabilitate atât față de instituția pe care o reprezintă cât și față de cei cărora li se adresează.

De ce să fie preoții online?

Deoarece credincioșii sunt online. Chiar dacă nu este cel mai bun mediu pentru sănătatea spirituală a unei persoane, clericii ar trebui să fie în lumea virtuală pentru cei pe care îi păstoresc.

”Biserica noastră are datoria de a înţelege modul de funcționare al societății informaționale din zilele noastre, pentru a folosi cu discernământ mijloacele de comunicare spre a comunica valorile Ortodoxiei şi de a intra în rețelele de socializare pentru întâlnirea cu omul de astăzi, utilizator de noi tehnologii comunicaționale în Areopagul modernității.
– Patriarhul Daniel

Cum să fie preoții pe social media? (mai mult…)

Patriarhul Teofil a numit Catedrala Națională „podoabă arhitecturală” și „rod al evlaviei poporului român” (Text Integral)

În cuvântul rostit la primirea Preafericirii Sale în Catedrala Patriarhală istorică din București, Patriarhul Teofil s-a arătat entuziasmat că va participa la primul hram al Catedralei Naționale pe care a numit-o „podoabă arhitecturală a orașului București și a întregii Românii” și „rod al evlaviei poporului român”.

Redăm textul integral al mesajului rostit joi, 29 noiembrie 2018 după ceremonia de primire din Catedrala Patriarhală:


Cuvântul Patriarhului Ierusalimului

„Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este lăcaşul Tău, minunat întru dreptate”. (Psalmul 65: 4-5)

Iubite frate în Hristos și împreună-liturghisitor,
Preafericite Patriarh al României Daniel,

Urmând tradiției evanghelice şi bisericeşti a comuniunii dragostei celei întru Hristos Dumnezeu, am răspuns generoasei invitații a Preafericirii Voastre mult iubită și prețuită de noi, și cu bucurie multă am venit astăzi din Sfânta Cetate a Ierusalimului, Cetatea Marelui Împărat, în marea, străvechea și binecuvântata țară a României, ca să luăm parte la Sărbătoarea Patriarhiei Române prilejuită de pomenirea Sfântului Slăvitului Apostol Andrei cel întâi chemat, întemeietorul Bisericii României, în măreața și preafrumoasa sa Biserică cea tocmai sfințită, podoabă arhitecturală a oraşlui Bucureşti şi a întregii Românii şi rod al evlaviei poporului român, precum și la sărbătorirea națională a României. (mai mult…)

Mesajul adresat de Patriarhul Ecumenic ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române (Text Integral)

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a adresat ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române reuniți sâmbătă la Reședința Patriarhală din București exprimându-și speranța că „Biserica Ortodoxă Română se va implica în păstrarea unității bisericești și a dreptății”.

Sanctitatea Sa a vorbit despre tradiția sinodală a Bisericii, despre Sfântul și Marele Sinod și despre situația bisericească din Ucraina.

Mesajul Patriarhului Ecumenic către Sf. Sinod:

Preafericirea Voastră,

Preafericite Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Cu sentimente de bucurie și fericire, ne aflăm astăzi aici, în această Sfântă Sală Sinodală, în locul unde se cinstește tradiția Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți, precum și sinodalitatea organizării ierarhice a Bisericii, conform cu tradiția și porunca apostolică.

Tot aici se iau, prin lucrarea Duhului Sfânt, hotărâri care privesc problemele din viața bisericească a Bisericii Autocefale a României, a relațiilor ei cu celelalte Biserici surori și a întregii lumi creștine. (mai mult…)

1 septembrie – începutul anului bisericesc

Spre deosebire de anul civil, care incepe la 1 ianuarie, prima zi din anul bisericesc este 1 septembrie, pentru ca, dupa traditia mostenita din Legea Veche, aceasta a fost prima zi a creatiei si ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos si-a inceput activitatea Sa pe pamant. Parintele prof. dr. Mihai Aurel, director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox “Nifon Mitropolitul” din Bucuresti, ne-a spus ca ‘dupa traditia mostenita din Legea Veche, in aceasta zi, care era si inceputul anului civil la evrei, s-a inceput creatia lumii si tot in aceasta zi si-ar fi inceput Mantuitorul activitatea Sa publica atunci cand a citit in Sinagoga cuvintele proorocului Isaia cap. 61, v. 1-2, care profeteau despre Sine, cuvinte reluate si la Luca 4, dupa cum gasim si in sinaxarul zilei din Mineiul lunii Septembrie’. (mai mult…)

15 gânduri duhovniceşti despre Maica Domnului

1. Căci aşa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa fericită – Teofan al Niceei;

2. Cine L-ar putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Mama Lui care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl? – Sfântul Grigorie Palama;

3. Femeia trebuie preţuită, să ştiți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii – Părintele Arsenie Papacioc;

4. Căci nimeni din cei care după Hristos au vieţuit potrivit lui Hristos şi au străbătut în chip diferit calea Evangheliei n-ar fi ajuns la scopul şi sfârşitul fericit căutat fără conlucrarea Maicii Domnului, precum nici fără ajutorul Duhului. Căci de unde altundeva ar fi avut parte de acesta decât prin Cea care este izvorul apei pururea vii şi al harului, aşa cum nici de luminările soarelui nu s-ar putea face părtaş cineva decât de la discul soarelui? – Teofan al Niceei;

5. Maica Domnului premerge umanității și toți îi urmează. Premerge în iubire, în curăție, în apropierea de Dumnezeu – Părintele Dumitru Stăniloae;

6. Aşadar, deci fecioria ne propune ca model al ei, viaţa Mariei, în care ca într-o oglindă fecioria îşi priveşte frumuseţea ei şi virtuţile exemplare. Maria a fost fecioară nu doar cu trupul ci şi cu mintea, printr-o dragoste sinceră unde nu este loc nici pentru făţărnicie nici pentru falsitate… Smerită la inimă, atentă, tăcută, iubitoare de citire a Sfintelor Scripturi nu îşi punea nădejdea în bogăţiile trecătoare, ci în rugăciunile săracilor. Nu ieşea afară decât pentru a merge la templu şi atunci însoţită de părinţi sau cunoscuţi – Sfântul Ambrozie al Milanului;

7. În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu – Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești;

8. În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni – Părintele Dumitru Stăniloae;

9. Da, frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de niciun folos – Părintele Cleopa Ilie;

10. Cerem ajutor sfinților, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriți față de ei, și convinși că noi înșine nu putem avea o atât de mare ascultare de la Dumnezeu, pentru că nu suntem atât de smeriți ca ei – Părintele Dumitru Stăniloae;

11. Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere – Sfântul Nicolae Velimirovici;

12. Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă – Mitropolitul Kallistos Ware;

13. Ştiţi voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Prorocul Iezechiel – Părintele Ilie Cleopa;

14. Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine – Părintele Arsenie Papacioc;

15. O cinstim pe Maica Domnului şi ne rugăm ei pentru că tot ce am pierdut prin Eva, adică nevinovăţia, raiul, harul, familia sfântă, pe Însuşi Dumnezeu, le-am redobândit sau le putem redobândi prin Maica Domnului – Părintele Sofian Boghiu..

sursa: http://basilica.ro

(mai mult…)

De ce poartă Catedrala Naţională numele de Catedrala Mântuirii Neamului?

Începând cu anul centenarului Marii Uniri de la 1918, românii de pretutindeni vor avea ocazia să aducă omagiu eroilor neamului în Catedrala Națională din București care va fi sfinţită de Patriarhul României în luna noiembrie a anului 2018. Lăcașul de cult va avea hramul principal sărbătoarea Înălțării Domnului, ziua în care sunt cinstiţi eroii români din toate timpurile și locurile.

După Marea Unire, demersul pentru înălţarea unei Catedrale în Capitala ţării, drept recunoştinţă adusă Bunului Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a aparţinut Patriarhului Miron Cristea încă din vremea când era Mitropolit Primat. Denumirea aceasta de „Catedrală a Mântuirii Neamului” a fost folosită încă din perioada respectivă. Astfel, imediat după instalarea lui Miron Cristea în scaunul patriarhal acesta a mers în audienţă la Regele Ferdinand şi l-a rugat „să dăm curs liber pregătirilor pentru Biserica Mântuirii Neamului”[1].

De asemenea, în hrisovul regal adresat de regele Ferdinand Sfântului Sinod, în 10 mai 1920, acesta vesteşte hotărârea de a ridica în Bucureşti o biserică monumentală în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire. Interesant este faptul că atunci când se referă la acest edificiu spune:

Această cântare (cu noi este Dumnezeu – n.r.) trebuie să răsune în Biserica Mântuirii pe care suntem datori să o ridicăm în Capitala tuturor românilor, ca semn de mulţumire pentru ajutorul Celui Preaînalt şi ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam şi veşnică pomenire celor răposaţi pentru înfăptuirea României întregite. [2]


Patriarhul Daniel îndeamnă la comemorarea eroilor neamului


În cuvântul intitulat Noua Catedrală Patriarhală, Catedrala Mântuirii Neamului: arhitectură, structură, utilitate cultuală și culturală, Părintele Patriarh Daniel a explicat semnificația și simbolismul numelui viitorului edificiu bisericesc reprezentativ pentru toți românii.

Catedrala Mântuirii Neamului semnifică biserica ridicată în semn de recunoştinţă pentru eliberarea (mântuirea) neamului românesc de sub stăpânirea străină şi dobândirea independenţei statale.

Numele de Catedrala Mântuirii Neamului a fost sugerat după ce românii au trecut prin experiența Războiului pentru independență (1877), iar apoi, după experiența Primului Război Mondial și după Unirea cea mare din 1918, acest nume fiind, de fapt, o manifestare de recunoștință sau de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbăvirea neamului românesc de asuprire și înstrăinare. Mântuirea în expresia Catedrala Mântuirii Neamului nu se referă la mântuirea ontologică a omului în Hristos, pentru că această mântuire nu depinde de locul unde este amplasată o biserică ortodoxă, se arată în cuvântul Preafericirii Sale.

Despre simbolismul viitoarei Catedralei Naționale a vorbit recent și Victor Opaschi. Într-un interviu acordat revistei Q  Magazine, Secretarul de Stat pentru Culte a evidențiat strânsa legătură dintre Catedrala Națională și centenarul Marii Uniri din anul 1918.

Catedrala Mântuirii Neamului din București este o biserică promisă românilor de aproape 140 de ani nu doar de Biserica Ortodoxă, ci și de Stat, și atâta vreme amânată. Catedrala Națională stă sub dublul semn al Independenței și al Unirii. Simbolic, realizarea acestui proiect în orizontul Centenarului este expresia directă a redobândirii libertății religioase într-o Românie care a avut atât de mult de suferit în perioada comunistă, a spus Victor Opaschi.


2018 – „Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam” şi „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918


Necesitatea construirii unei Catedrale ortodoxe reprezentative în Bucureşti s-a afirmat după Războiul de Independenţă din anul 1877. Astfel, în vara anului 1884, Regele Carol I a promulgat Legea Bisericii Catedrale din Bucureşti, lege niciodată abrogată, dar care a fost pusă în aplicare abia după 126 de ani, când, în 2 septembrie 2010, a fost eliberată autorizaţia de construcţie, iar în 20 decembrie 2010 au demarat primele lucrări de construcţie pentru noua Catedrală.

Locul pentru construirea Catedralei noi a fost sfinţit încă din 29 noiembrie 2007 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în prezenţa membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, dar timp de trei ani (2008-2010) au fost organizate etapele concursului de proiectare.

Întrucât în toate capitalele ţărilor majoritar ortodoxe au fost construite catedrale corespunzătoare (Atena – 1862, Sofia – 1912, Belgrad – 2004, Moscova – 2000, Tbilisi – 2004) şi aproape fiecare capitală de provincie românească are catedrala ei, era necesar ca şi în capitala României să fie construită o Catedrală naţională reprezentativă, atât din motive liturgice practice, dar şi ca simbol al credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român. Precizăm că acest deziderat a fost reafirmat şi la 10 mai 1920 de către Regele Ferdinand, la scurt timp după Marea Unire din 1918, al cărei centenar va fi aniversat în anul 2018.

[1] Însemnările Patriarhului Miron Cristea în Vestitorul Ortodoxiei, 16 – 31 ianuarie 1995

[2] În Nicolae Şt. Noica, Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal, Ed. Basilica a Patriarhiei, p. 46.

sursa: http://basilica.ro

Precizare privind filmările în lăcașurile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române

 

Hotărârea din 15 februarie 2018 a Sfântului Sinod care stabilește că „filmările în lăcașurile de cult vor fi realizate doar cu acordul Centrelor eparhiale și numai în cazurile în care se dorește evidențierea patrimoniului liturgic și arhitectural-istoric al respectivelor Biserici” nu privește înregistrările audio-video făcute de persoane private cu ocazia unor evenimente religioase importante din viața familiei, așa cum sunt Botezul și Cununia, ci se referă exclusiv la spectacole (teatru, concerte simfonice, operă) și filmări cinematografice.

Hotărârea Sfântului Sinod s-a luat în urma multor sesizări din partea credincioșilor, care înțeleg că lăcașul de cult este un spațiu liturgic sfințit şi sfințitor, nu un spațiu civil-secular.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Foto credit: fotoemotion.cz

  • 1
  • 2