Cântarea Cântărilor mele

Cuib de lut umplut cu-atâta
dragoste de Slavă,
ce putere te mai ţine,
inimă bolnavă,
de nu arzi şi nu te mistui,
inimă bolnavă!

Cum nu te-a topit văpaia
câtă te-nconjoară,
cum nu te doboară oare
marea ei povară!
Cum mai poţi să porţi în tine
marea ei povară? (mai mult…)

„Mai Sus, mai Sus, mereu mai Sus…”
a’ noastre inimi cântă.
Acolo-n Slava fără-apus
e Ţinta noastră sfântă.
Suind spre ea, chemăm, Iisus,
cu dor Doritu-Ţi Nume,
mai Sus, mereu mai Sus, mai Sus,
ca să ieşim din lume.

Urcăm cu ochii plini de dor
şi totul ne încântă
şi nou avânt înălţător
cu haruri ne-nveşmântă.
Din toată inima căutăm
nălţimile curate,
mai Sus, mereu mai Sus scăpăm
din tină şi păcate.

Tot mai uşor şi mai plăcut
urcuşul ni se face,
încet-încet, tot ce-a fost lut
se sfarmă şi desface;
şi mai uşor plutim înot
prin marea de lumină,
mai Sus mereu, scăpaţi de tot
ce-n noi mai este tină. (mai mult…)

Iisuse, Plinătate de viaţă şi-nviere,
Belşugul Veşniciei spre care năzuim,
umplut-ai viaţa noastră cu har şi cu putere,
ca moartea şi viaţa din noi să biruim.

În Tine-avem, Iisuse, în orice zi tărie
să smulgem rădăcina păcatului din noi,
să-ntâmpinăm durerea cu imn de bucurie
şi-urcând, să nu ne-ntoarcem privirile napoi.

În Tine-avem curajul, ca-n linişte senină,
să ne-aşteptăm şi moartea, pe ultimul vrăjmaş,
căci Tu ne-ai dat asupră-i învingerea deplină,
nălţându-ne departe de-al spaimelor lăcaş.

Din negrul domn al spaimei, cum o priveam odată,
Tu ai făcut, prin moarte, din moarte, pentru noi,
un sol dorit ce-aduce chemarea aşteptată
spre dulcea noastră Casă şi Viaţă de Apoi.

Iisuse, Viaţa noastră de-aici şi-n veşnicie,
Nădejdea fericită spre care ne-avântăm,
toţi anii mulţumirii, plângând de bucurie,
cu inimi fericite în cale-Ţi semănăm.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

În Chipul Tău, Iisuse Dulce, să m-adâncesc deplin aş vrea,
ca Faţa Ta Strălucitoare să strălucească-n faţa mea.

În Gândul Tău curat, Iisuse, aş vrea deplin să m-adâncesc,
ca Adevărul să mă-nalţe pân-la-nţelesul Lui ceresc.

În Dragostea-Ţi nemărginită aş vrea să m-adâncesc deplin,
să fiu un fiu al ascultării smerit, statornic şi senin.

Aş vrea, în viaţa Ta curată să-mi adâncesc viaţa mea,
evlavia şi bunătatea deplin s-ajungă roade-n ea.

Ca astfel, orişicând suna-va chemarea trâmbiţei cereşti,
să-Ţi afli Chipul Tău în mine atât de alb cât Ţi-l doreşti.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Cutremurat ridic privirea
din nou spre Cer, Iisuse Blând,
şi-mi cântă-n inimă simţirea
chemarea singurului gând:

Să mă îmbrac în încântarea
nemaisfârşitei Tinereţi
şi să m-afund pe veci în marea
Luminii Veşnicei Vieţi.

Ca astfel, contopit cu Tine,
să pot trăi nemăsurat
nălţimea dragostei divine
spre care năzui însetat.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Dor al dorurilor mele, strălucit şi sfânt, şi nalt,
toată dragostea mea suie către Ţărmul Celălalt…

Cum, atrase-n dor de ţărmuri, cheam-un val pe altul val,
mi se cheamă-a’ mele doruri către Ţărmul de cristal.

Orice clipă îmi aduce alt nou dor Acolo Sus,
unde inima-mi, cu toată dragostea, pe veci mi-ai dus. (mai mult…)

Vin Paştile, Iisuse, din nou învii şi iară
arăţi la lumea asta de orbi şi de orbiţi
c-ai ispăşit păcatul prin Jertfa Ta amară
şi c-ai adus viaţa la cei neprihăniţi.

Privind cu ochi-n lacrimi Făptura Ta măreaţă,
ca mii de sori, Iisuse, Te văd mai strălucit,
că-nvii cu Tine-odată Slăvita Dimineaţă
din care fericirea e fără de sfârşit.

Îţi văd şi-n mine Chipul scăldat în foc de soare,
cu nimb de mii de lacrimi de drag încununat
şi strâng în zări de suflet slăvita sărbătoare
a zilei când, Iisuse, şi-n mine-ai înviat.

Ţi-a fost săpat mormântul de-atâţia ani şi-n mine,
cu-atâtea lespezi grele fiind acoperit,
atâtea străji avut-a străinul lângă Tine,
de-atâta întuneric ai fost pecetluit… (mai mult…)

Iisuse Doamne, pentru mine băuşi al morţii-amar venin,
ca eu, acum, crezând în Tine, iertat să fiu, iertat deplin!

Prin moartea Ta trăiesc, Iisuse, pe veci scăpat de orice chin;
fiindcă Tu mi-ai dus osânda, eu sunt iertat, iertat deplin!

Iubirea Ta şi Adevărul îmi toarnă inimii alin
prin dulcea pace-a-ncredinţării c-am fost iertat, iertat deplin!

Ce dulce şi uşoară-i crucea când azi, de bucurie plin,
trăiesc şi umblu prin credinţa c-am fost iertat, iertat deplin!

Ce dar să-Ţi pot aduce, oare, Acolo Sus, când am să vin,
atât de vrednic şi de mare, c-am fost iertat, iertat deplin!?

O, n-am să-Ţi dau decât un suflet cu mult mai alb ca orice crin;
tot Cerul va slăvi iertarea ce-o poţi Tu da – şi-o dai deplin!

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014