Cantari de Sus

O, dacă ne-ai lungit atât
durata vieţii noastre-n lume,
e să trăim aşa, încât
să fim lumini pentru-al Tău Nume.

Şi dacă ne-ai lărgit sub paşi
cărarea liberă şi-aleasă,
e ca să-Ţi fim mai buni ostaşi,
c-o luptă pururi mai frumoasă.

Şi dacă ne-ai făcut mai blând
urcuşul crucii după Tine,
e ca să-Ţi arătăm, umblând,
că Te-nţelegem tot mai bine.

Şi dacă ne îndemni mai des
la rugăciune şi-nfrânare,
e ca s-ajungem un cules
învrednicit de-un rod mai mare.

O, dacă ne-ncetat am fi
în stare ’naltă şi divină,
cu câtă linişte-am privi
spre tot ce-i rânduit să vină!

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Ca anii tinereţii nu-i aur mai de preţ,
jertfeşte-ţi-i pe-altarul eroicei vieţi,
ascultă-n ei chemarea iubirii lui Hristos
şi-adu-i în Oastea sfântă sub Steagu-I luminos.

Îmbracă-ţi-i în haina curatei mântuiri,
nu-i cinste ca aceasta, pe lume, nicăiri,
fă zilnic tot ce-i bine, ce-i vrednic şi frumos,
c-o dragoste fierbinte de fraţi şi de Hristos.

Aprinde-ţi rugăciunea în viaţă ca pe-un far,
fii harnic şi destoinic, cu sufletul de jar,
cu toată bucuria, fă tot ce faci cântând,
o faţă luminoasă în orice timp având.

Iertării şi Iubirii fii prieten credincios,
în toate, cu-ndrăzneală, urmându-L pe Hristos;
Hristos fiindu-ţi frunţii ceresc mărgăritar,
vei răspândi lumină pe-un veşnic nehotar.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Veni-va clipa când, de chinul
ce astăzi îl înduri cu greu,
c-o veşnică recunoştinţă
vei mulţumi lui Dumnezeu.

Atunci o singură durere
vei mai avea spre Cel Slăvit,
că nu I-ai înţeles Iubirea,
ci prea gemând ai suferit.

Când ochii, astăzi plini de lacrimi,
ai să-i deschizi spre-un veşnic har,
vedea-vei negrăit de dulce
ce vezi azi negrăit de-amar. (mai mult…)

Din străfundul veşniciei ai făcut atâta drum
către-o altă veşnicie, ajungând aici acum.

Iată, timpul tău e-acesta, azi e-al clipei tale rând,
poţi ori binecuvântare, ori blestem s-alegi, trecând.

Ai ajuns acum în faţa unui ceas de-un unic preţ,
poţi s-alegi ori drumul Morţii, ori al Veşnicei Vieţi.

Poţi urma ori calea sfântă, prin lumină spre Hristos,
ori şuvoiul stricăciunii, spre adâncul fioros.

Viitorul e nesigur, mâine este-al nimănui,
azi e-al tău, o, numai astăzi: – cum te hotărăşti – şi cui?

Din străfundul veşniciei ai făcut atâta drum,
– către care veşnicie îţi alegi să mergi de-acum?

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Suflet al meu, cât de străin
ai fost cândva de trupul meu,
când pentru el era senin,
era de tine cel mai greu;
ce pentru el era plăcut
îţi era ţie-atât de-amar,
el ne-ncetat flămând de lut,
tu pururea-nsetat de har.

Tu ne-ncetat întors spre Cer,
el ne-ncetat înspre pământ,
tu suspinând în lanţ şi-n fier,
el în păcat, cu râs şi cânt.

Atâta drum am mers aşa,
cu unu-n sus şi altu-n jos,
cu unul rob la lumea rea,
cu altul fiu al lui Hristos.
Dar Slavă Celui ce-a adus
o zi din care am ajuns
un singur umblet cu Iisus
şi-n ce-s văzut, şi-n ce-s ascuns.

Suflet al meu, ce fericit
duci trupul azi după Hristos,
când, cu un eu deplin unit,
caut să-L slujesc armonios.
Suflet al meu, zbori mai cu zel,
nălţându-ţi trupul mai supus,
pân’ va fi ars de tot din el
acel puţin ce nu-i de Sus.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Numărate-s ale mele
zile câte-am rânduite,
câte vitrege şi grele,
câte dulci şi fericite,
câte triste şi amare,
câte libere şi sfinte,
câte-n zâmbet şi-n cântare,
câte-n lacrima fierbinte,
câte printre fraţi la masă,
câte prin străinătate,
câte dus şi câte-acasă,
numărate-s toate-toate…

Număraţi mi-s paşii-n viaţă
şi mi-s urmele ştiute,
câte mi-s făcute-n faţă,
câte-s în ascuns făcute,
câte-s merse-n curăţie,
câte-s în păcat umblate,
câte-s nevinovăţie,
câte-s pofte necurate…
câte-s după Domnul duse,
câte-s celui rău vândute,
câte se sfinţesc sau nu se,
toate, toate-mi sunt ştiute.

– Tu, Ce ştii a mele zile
toate câte-am numărate,
binecuvântează-mi-le,
scrise-n Cartea Vieţii toate!

Tu, Cel Care-mi numeri paşii
şi-mi ştii urmele preabine,
luminează-mi-i, urmaşii
să mi-i ducă pân’ la Tine!

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

De nu-mi erai decât un Prieten, oricât de-apropiat cândva,
Te-aş fi putut uita, Iisuse, – dar Tu-mi eşti Prietenia mea.

De nu-mi erai decât un Cântec, oricât de drag, Te-ai fi-nvechit,
– dar Tu-mi eşti Armonia însăşi, în veci mai nou şi-n veci dorit.

De nu-mi erai decât un Nume, puteam să-l uit, oricum erai,
dar Tu-mi eşti pentru veci, Iisuse, tot scumpul vieţii mele rai.

De nu-mi erai decât un zâmbet, uşor Te-aş fi putut uita,
dar Tu-mi eşti toată fericirea din care-mi scot iubirea mea.

De nu-mi erai decât o rază, vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,
dar Tu-mi eşti Soarele Vieţii desăvârşit şi minunat.

Cum să Te uit atunci, Iisuse, orice-ar veni şi-oricine-ar vrea,
când Tu-mi eşti răsuflarea vieţii, fiinţa şi mişcarea mea!

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Tu ne-ai promis Împărăţia Cerească, Doamne, tuturor,
dar nu o dai decât acelor ce cred şi luptă până mor.

Tu ai promis izbândă-n lupta  cu cel viclean şi rău oricui,
dar nu o dai decât acelui statornic în credinţa lui.

Tu ai promis c-asculţi pe-oricare îndreaptă rugăciuni spre Cer,
dar nu răspunzi decât acelor ce-au gând curat în tot ce-Ţi cer.

Tu ai promis că eşti de-a pururi cu toţi ai Tăi în tot ce fac,
dar nu rămâi decât cu-aceia ce vor trăi dup-al Tău plac.

Tu ai promis desăvârşirea  oricui se străduie mereu,
dar nu o dai decât acelui ce suie dealul cel mai greu.

Tu ai promis tot ajutorul oricui în lupta vieţii grea,
dar nu i-l dai decât acelui ce luptă cât puterea sa.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Păşind încet, cu fruntea-nsângerată,
Hristos suia păcatul tuturor;
urma, strigând, mulţimea-nfuriată,
cerând amarul Preţ Ispăşitor.

Plângeau cei dragi cu inimi sfâşiate
când El spunea de cruntul Viitor,
ce-amar plăti-va trufaşa cetate
acest profetic Preţ Ispăşitor!

Ajuns în vârf, bătut pe Cruce-n cuie,
El Se ruga iertând păcatul lor,
căci nu e grai în veac şi veac să spuie
ce crunt şi-amar e-un preţ ispăşitor. (mai mult…)

O Doamne, răsplăteşte mâinii ce şterge lacrimile-amare
c-o veşnică şi fericită, şi dulce milă iubitoare.

Şi răsplăteşte bunătăţii ce răcoreşte buza arsă
şi leagă rana tăinuită, şi-olei în lampa stinsă varsă.

Şi răsplăteşte gurii care vesteşte dragostea divină,
să-Ţi poată-afla despovărarea zdrobita inimă străină. (mai mult…)