Şi tu, şi eu am fost greşiţi, nu-i nimenea fără de vină,
şi eu, şi tu suntem chemaţi din întuneric spre lumină.
Şi tu, şi eu am fost căzuţi în slăbiciune şi-n păcate,
şi eu, şi tu, răscumpăraţi prin Jertfa Crucii-nsângerate.
Şi tu, şi eu avem un timp de pocăinţă şi-ndreptare,
şi eu, şi tu, de n-ascultăm, vom merge-n veşnica pierzare. (mai mult…)
Numai Cuvântul Tău mă face să-mi pot vedea păcatul meu,
ca să-mi ’nnoiesc mărturisirea şi pocăinţa mea mereu.
Numai Cuvântul Tău mă poate sub Cruce-ngenunchea plângând,
să-mi pot afla despovărarea şi pacea inimii-ascultând.
Numai Cuvântul Tău mă creşte senin, puternic şi smerit,
de-orice păcat şi neascultare şi de-orice rătăciri ferit. (mai mult…)
A fost cândva o Veşnicie
în care toate câte sânt
erau în Tine, iar Tu-n Tatăl,
Idee-ntâi – apoi Cuvânt.
…Tu, Cel ce-acum, oriunde-n toate,
eşti Viaţă, Sâmbure şi Miez,
Fiinţă, Suflet şi Mişcare,
– Întreg niciunde nu Te vezi. (mai mult…)
Celor ce răzbesc ’nainte,
laude şi-ncurajări,
pentru jertfa lor fierbinte,
noi izbânzi şi noi cântări!
Dragoste şi ascultare
noi vă vom păstra mereu,
voi ne sunteţi pe cărare
stâlpi de foc spre Dumnezeu.
Celor ce-şi păstrează una
calea şi credinţa lor,
bucuria şi cununa
până-n vecii vecilor!… (mai mult…)
Mai este, la Sfârşit, o Judecată,
cumplita Judecată de Apoi,
căci trebuie pe drept să-şi ia răsplată
cum a lucrat oricare dintre noi.
Noi nu murim când inima-ncetează,
lăsăm în urmă tot ce-am scris şi spus,
dar tot ce dăm la cei ce ne urmează
mereu dă rod când noi de mult ne-am dus.
Avem copii, – şi-i creştem după vrere,
avem elevi, – şi-i învăţăm ce vrem,
avem o turmă-n grijă şi-n veghere
– şi-ntreaga lor răspundere avem.
Căci ei vor fi în lume şi-n viaţă
aşa cum noi le-am spus şi arătat,
iar ei, la fel, aşa vor da povaţă
– şi-un lung popor e-acum de noi format. (mai mult…)
Se-ntunecă! – s-aprindem mai strălucit lumina,
să-şi vadă osândiţii zăvoarele şi vina,
s-aprindem mai înaltă vestirea lui Mesia,
să-şi vadă osândiţii cătuşa şi orbia.
Orbia neştiinţei lumina Milei cere,
prea multul mers în umbră le-a stins a lor vedere,
orbiei răutăţii, un strop de mântuire
nu-i dă decât cereasca lumină din iubire. (mai mult…)
Cel care-a plătit vieţii preţul cel mai scump şi greu
va culege cel mai dulce adevăr din Dumnezeu.
Cel care-a răbdat a vieţii nedreptate mai tăcut
moşteni-va-n veşnicie cel mai minunat avut.
Cel ce şi-a-mplinit a vieţii datorie mai cinstit
va purta pe frunte veşnic nimbul cel mai strălucit. (mai mult…)
Tu singur îţi faci raiul şi-ţi pregăteşti cântarea
şi tu-ţi albeşti veşmântul, sfinţindu-ţi ascultarea.
Tu singur, doar tu singur
îţi pregăteşti pe veci
odihna sau osânda
în care-ai să petreci.
Tu singur îţi faci iadul şi-ţi pregăteşti scrâşnirea
şi tu-ţi zdrobeşti nădejdea – urmând împotrivirea. (mai mult…)
Nu-i loc mai sfânt decât acela unde-i Hristos şi-unde-s ai Săi,
acolo-i Duhul Sfânt putere, acolo-i dragostea văpăi,
Cuvântul Sfânt acolo-i soare, Credinţa-i umblet fericit,
iar părtăşia sfinţitoare e-avutul cel mai strălucit.
Nu-s stări mai sfinte ca acelea de pe Taborul luminos,
când e Hristos în toţi ce cântă şi toţi ce cântă-s în Hristos,
când de Hristos e plin Cuvântul şi-n rugăciune-i plin de El;
atunci şi-afară, şi-n lăuntru Hristos străluce-n orice fel. (mai mult…)
Ieşi din sodomă, fugi spre munţi,
lăsând a scârbei turmă,
oricâte-ar trebui să-nfrunţi,
nu-ţi mai privi în urmă!
Ieşi din cetate, sui voios
pe-a Golgotei cărare,
a suferi lângă Hristos
e harul cel mai mare.
Ieşi din grămadă, mergi curat
pe urmele sfinţite,
fă tot ce-i drept şi-adevărat,
oricum ţi-ar fi plătite. (mai mult…)
