N-am renunţat la cântec nici chiar acuma când
mi-e inima zdrobită şi harfa sângerând,
căci renunţând la cântec aş renunţa la har
şi n-ar fi-n lumea asta un umblet mai amar.
N-am renunţat la lacrimi chiar dacă ochii-mi ard,
căci dragostea e vasul cu mirul meu de nard
şi-n lacrimi e izvorul a tot ce am frumos;
de-aş renunţa la ele, m-aş pierde de Hristos. (mai mult…)
Vino cât e Ziuă încă
şi nu-i timpul dus,
vino cu credinţă-adâncă
până la Iisus.
Nici doar pân’ la Sfânta Carte
ori la Casa Lui,
treci de-acestea mai departe
– pân’ la Cruce sui!
Vino până, vino până la Iisus,
numai El e, numai El e Uşa Sus.
Vor fi-n contra multe poate,
fie câte vor,
Domnul îţi va da prin toate
tare ajutor.
Vor veni ispite grele,
vină! – fii viteaz,
Domnul îţi va da prin ele
Har – ca ieri – şi az’.
Vin şi lupte, şi durere,
vină, – ţine piept,
Dumnezeu îţi dă putere
cât ţi-e drumul drept.
Vino deci, porneşte-acuma
pe-acest drum frumos,
mântuirea ta e numa’
în Iisus Hristos.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Credinţă-adevărată e doar credinţa care
ne-ngenunchează-n lacrimi c-o unică predare
şi ne renaşte-n Domnul cu legământ fierbinte
de luptă pân’ la moarte, privind mereu ’nainte.
Credinţa-ntemeiată pe-nvăţătura dreaptă
îşi dă mereu silinţa să se-mplinească-n faptă
şi-apoi în cunoştinţă, şi-apoi în înfrânare,
suind din treaptă-n treaptă spre cea mai ’naltă stare.
Credinţa bună luptă răbdarea să şi-o crească,
evlavia unindu-şi cu dragostea frăţească,
şi-apoi cu ea, iubirea de oameni o-mpreună;
o astfel de credinţă ajunge la cunună. (mai mult…)
Mâine, când va fi să suferi,
întăreşte-te de azi,
ca să poţi avea răbdare, ca să poţi avea răbdare,
spre a nu cârti-n necaz;
dacă-ţi va veni-ncercarea,
inima să nu-ţi slăbeşti,
chiar şi peste râul morţii, chiar şi peste râul morţii,
cu-ndrăzneală să păşeşti.
Unde-i de Cuvânt nevoie,
să nu taci, nici să te-ascunzi,
unde trebuie tăcere, unde trebuie tăcere,
nici pe foc să nu răspunzi;
unde-ameninţă ispita,
fugi şi lasă-ţi tot ce-a prins,
din a ei înlănţuire, din a ei înlănţuire,
gol să scapi, dar neînvins.
Nu primi nicicând câştigul
care-ţi cere cinstea ta,
căci o clipă-ţi poate pierde, căci o clipă-ţi poate pierde
veşnicia – nu uita!
Dacă azi aşa-ţi duci drumul
către-al cerurilor prag,
mâine ai să-l vezi ’nainte, mâine ai să-l vezi ’nainte
aşteptându-te cu drag.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Închide-mi-te, şoaptă,
spre orice taină grea,
când inima-mi aşteaptă
iubirea ei spre ea;
voi, ochi ai mei, în zare
priviţi-mi amândoi,
Preascumpul nostru Soare
e-n drum, venind spre noi.
Fereastra mea, – priveşte
şi spune-mi când Îl vezi,
urechea mea, – pândeşte
portiţa, – să-mi veghezi,
crini albi, – veniţi cu mine,
cu roua-n ochi să stăm,
Iubitul Dulce vine,
în prag să-L aşteptăm.
Deschide-mi-te, uşă,
rupând zăvorul greu,
dezleagă-te, cătuşă,
să intre Domnul meu,
aşază-mi-te, masă,
înalţă-mi-te, steag,
în casa mea frumoasă
e-al vieţii mele Drag.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Drumul cel nemaisfârşit
gata-i să înceapă,
anii tăi ce i-ai trăit
au trecut cum n-ai gândit,
iute ca o apă.
S-au dus gândurile mari
ce le-aveai odată,
îţi cad zidurile tari
şi-n curând şi tu dispari
frânt ca de-o săgeată.
Cerul de deasupra ta,
morţii de sub tine,
stai din când în când aşa,
să întrebi ce sfat ţi-ar da
timpului ce-ţi vine!
Nu ce-au zis cei morţi trăind,
ci ce-ar zice-acuma,
dintre flăcări ispăşind
sau din groapă putrezind:
– asta crede numa’!
Şi ia seama să n-ajungi
cu cărarea lată,
căci, pe Domnul de-L alungi,
de la vaietele lungi
nu scapi niciodată.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Numai Tu, numai Tu rămâi, Iisus,
toate celelalte nu-s
decât goană, decât goană după vânt,
oricâte-ar părea că sânt;
dar iubirea Ta şi-a mea
strălucesc alăturea
şi cât anii, şi cât anii se ’mulţesc,
tot mai dulci, tot mai dulci întineresc… (mai mult…)
Iubirea mea, Iisuse, mai suie blând spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
şi-n amfora cu miruri, a stărilor divine,
Ţi-aduce adorarea cu cel mai alb fior…
Aş vrea să-Ţi ’nalţ din toată fiinţa mea cea nouă,
cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stea,
un dor ce să se-mbrace în irizări de rouă
şi-un cer ce se răsfrânge pe toată faţa mea… (mai mult…)
Rămâi acelaşi – când stai bine,
fii credincios şi-ascultător,
căci starea asta, pentru tine,
e-un adăpost mântuitor;
– dar nu mai rămânea acelaşi
când eşti necredincios şi rău,
căci starea asta este iadul
şi-osânda sufletului tău.
Rămâi acelaşi – când eşti una
cu fraţii tăi în gând şi-n crez,
din starea asta totdeauna
pe Domnul fericit Îl vezi;
– dar nu mai rămânea acelaşi
când eşti desprins de fraţii tăi,
căci starea asta te va duce
la iad cu cei pierduţi şi răi.
Rămâi acelaşi – când lupţi tare
şi curajos lângă Iisus,
această fericită stare
biruitor te duce Sus;
– dar nu rămâne mai departe
când eşti un slab şi-un biet fricos,
căci starea asta te desparte
pe veci de Faţa lui Hristos.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Preamăriţi pe Domnul nostru toţi câţi staţi acum aici,
laudele Lui să umple gura celor mari şi mici,
lacrimile Lui să umple ochii celor mici şi mari,
azi e-o zi de bucurie când din inimă tresari.
Lăudaţi cât mai sus, cât mai sus, cât mai sus
pe Iisus, pe Iisus, pe Iisus,
lăudaţi mai frumos, mai frumos, mai frumos
pe Hristos, pe Hristos, pe Hristos! (mai mult…)
