Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home cantari eterne

cantari eterne

CE-AJUNGE PÂN’ LA TINE

Ce-ajunge pân’ la tine din câte-ndemnuri sânt,
culege sau aduce vreun rod Cuvântul Sfânt?
Te ’nalţă sau te-apleacă al rugăciunii ceas?
Te-nchide sau deschide al suferinţei glas?

Viteaz e doar acela ce s-a învins pe el,
bogat e-acela care nu cere-n nici un fel
şi fericit e-acela ce vrea cel mai puţin.
Ce-ai tu din toate-acestea, ce-alegi când ele-ţi vin? (mai mult…)

ALERGAREA STĂRUITOARE

Alergarea stăruitoare e poruncă strălucită
celor ce-au pornit cu Domnul către Ţara Fericită;
cu privirile-aţintite la Hristos întotdeauna,
s-alergăm cu stăruinţă, ca să dobândim cununa.

Alergaţi cu stăruinţă,
– alergăm, alergăm;
pân’ la Marea Biruinţă
să luptaţi, să luptăm;
o cunună strălucită
ne aşteaptă pregătită,
s-alergaţi – s-alergăm,
să luptaţi – să luptăm.

Nu se poate-ajunge altfel – deşi Ţinta nu-i departe,
că la orice pas sunt piedici – şi-s vrăjmaşi în orice parte;
trebuie-nfruntări şi jertfe, trebuie-osteneli şi luptă,
calea spre desăvârşire e-alergare ne-ntreruptă.

Lung e drumul de la vorbă pân’ la-nfăptuirea bună,
însă fără lupta sfântă nu se-ajunge la cunună;
lungă-i cernerea credinţei pân’ ajungi la biruinţă,
dar nici Domnul n-a ajuns-o fără spini şi suferinţă.

Dacă alergăm cu râvnă, cu curaj şi cu răbdare,
vine Clipa Strălucită cu ajungerea cea mare;
fericiţi alergătorii care vor primi cununa,
ei vor lăuda pe Domnul lângă El pe totdeauna.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

PE GEAMUL DINSPRE MOARTE

Pe geamul dinspre moarte priveşte, vezi cum vine
un sol grăbit ce-aduce o veste, o veste pentru tine.

Trezeşte-te când cheamă cuvântu-nştiinţării,
el caută să te scape din flacăra pierzării.

Ascultă-l când te-ndeamnă şi ia cărarea bună
’nainte de-a începe a focului, a focului furtună. (mai mult…)

GLAS DE-ARHANGHEL

Glas de-arhanghel, în curând,
răsuna-va-nspăimântând
ceruri şi pământ, şi zări,
pe ’nălţimi şi depărtări;
– vai şi lacrimi, şi sudori
se vor ridica spre nori,
se vor despica gemând,
munţii din adânc arzând
şi se vor trezi-ngroziţi
morţii cei nemântuiţi.

Nu se vor vedea atunci
decât ţipete şi munci
şi-n tot largu-nspăimântat,
nici un chip apropiat,
ci-n tot împrejurul plin
va fi groază şi suspin,
numai vuiet de furtuni
şi-alergare de nebuni
dintr-un loc spre altul loc,
pe sub ploi de plumb şi foc.

Dar ai Domnului Iisus
vor fi-atunci cu toţii Sus,
izbăviţi de-acest amar,
lângă Tronul Lui de Har.
– Fericit ai fi şi tu
dacă n-ai mai zice nu,
ci-ai veni plângând cu greu,
să te ierte Dumnezeu;
atunci n-ai s-auzi curând
glas de-arhanghel spăimântând.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

N-AJUNG NICIODATĂ

N-ajung niciodată Cerul cei ce nu pornesc de-odată
într-o sfântă hotărâre, c-o voinţă-nflăcărată,
cu un legământ puternic şi-o predare fericită
şi nu luptă pân’ la moarte cu-ndrăzneală neclintită.

Frate, dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei
premiul să îl iei,
luptă neclintit, neclintit, neclintit
până la sfârşit
– şi-ţi va da, şi-ţi va da Iisus
toată slava Sus…

N-ajung niciodată Ţinta cei ce alte căi apucă,
nici cei care fug de cruce şi-o aruncă,-n loc s-o ducă,
nici cei care-s îndoielnici, nici cei ce-s legaţi de-avere;
alergarea după Domnul să le laşi pe toate-ţi cere.

Vino, suflet drag, încingeţi bine mijlocul şi-aleargă,
lupta sfântă nu-i uşoară, calea Domnului nu-i largă,
dar dac-alergăm cu Domnul şi cu fraţii dimpreună,
strălucită ne aşteaptă o răsplată şi-o cunună.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CÂND VEI TRECE

Când vei trece printre oameni,
ţine-ţi capul aplecat
cum te duci atunci când semeni
cel mai greu ogor arat,
căci orice cuvânt ce-ţi scapă
şi-orice pas în ei rodesc:
– îi învie, îi învie ori îngroapă,
îi usucă, îi usucă ori îi cresc.

Când vei trece prin ispite,
ochii ţi-i închide strâns
ca şi când cele privite
nu le-ai mai vedea de plâns.
Că orice ispită poate
să te-arunce-n vreun păcat
şi-apoi cât, şi-apoi cât te vei tot zbate
pân’ ajungi, pân’ ajungi să fii scăpat!

Când vei trece prin stări grele,
ţine-ţi graiul, să nu plângi,
cinstea să nu-ţi pierzi în ele,
sufletul să nu ţi-l frângi;
când vei trece printre lacrimi,
pune-le-un sărut frumos;
cel nebiruit, cel nebiruit de patimi
străluci-va, străluci-va cu Hristos.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

VINE CINEVA ADESEA

Vine Cineva adesea pe la via ta,
să se uite şi să vadă ce rod are-n ea;
dacă până azi la tine n-a fost rod frumos,
lasă azi să-ţi are via plugul lui Hristos.

Vine Cineva adesea pe la uşa ta,
spre-a vedea cum se deschide mâna ta spre-a da;
dacă până azi, săracul, l-ai primit spinos,
lasă azi să-ţi intre-n suflet mila lui Hristos.

Vine Cineva adesea la Scriptura ta,
ca s-o-ntrebe şi să vadă cât citeşti tu-n ea;
dacă până azi cititul ţi-a fost îndoios,
ia de azi şi-ascultă zilnic Cartea lui Hristos. (mai mult…)

N-AM RENUNŢAT

N-am renunţat la cântec nici chiar acuma când
mi-e inima zdrobită şi harfa sângerând,
căci renunţând la cântec aş renunţa la har
şi n-ar fi-n lumea asta un umblet mai amar.

N-am renunţat la lacrimi chiar dacă ochii-mi ard,
căci dragostea e vasul cu mirul meu de nard
şi-n lacrimi e izvorul a tot ce am frumos;
de-aş renunţa la ele, m-aş pierde de Hristos. (mai mult…)

VINO CÂT E ZIUĂ

Vino cât e Ziuă încă
şi nu-i timpul dus,
vino cu credinţă-adâncă
până la Iisus.
Nici doar pân’ la Sfânta Carte
ori la Casa Lui,
treci de-acestea mai departe
– pân’ la Cruce sui!

       Vino până, vino până la Iisus,
       numai El e, numai El e Uşa Sus.

Vor fi-n contra multe poate,
fie câte vor,
Domnul îţi va da prin toate
tare ajutor.
Vor veni ispite grele,
vină! – fii viteaz,
Domnul îţi va da prin ele
Har – ca ieri – şi az’.

Vin şi lupte, şi durere,
vină, – ţine piept,
Dumnezeu îţi dă putere
cât ţi-e drumul drept.
Vino deci, porneşte-acuma
pe-acest drum frumos,
mântuirea ta e numa’
în Iisus Hristos.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CREDINŢĂ-ADEVĂRATĂ

Credinţă-adevărată e doar credinţa care
ne-ngenunchează-n lacrimi c-o unică predare
şi ne renaşte-n Domnul cu legământ fierbinte
de luptă pân’ la moarte, privind mereu ’nainte.

Credinţa-ntemeiată pe-nvăţătura dreaptă
îşi dă mereu silinţa să se-mplinească-n faptă
şi-apoi în cunoştinţă, şi-apoi în înfrânare,
suind din treaptă-n treaptă spre cea mai ’naltă stare.

Credinţa bună luptă răbdarea să şi-o crească,
evlavia unindu-şi cu dragostea frăţească,
şi-apoi cu ea, iubirea de oameni o-mpreună;
o astfel de credinţă ajunge la cunună. (mai mult…)