cantari eterne

NU MAI AM

Nu mai am decât Iubirea – singura oiţă,cu ea trec prin a pustiei gheaţă şi arşiţă,cu ea-mi încălzesc tăcerea şi-mi hrănesc cântarea;– Doamne, să nu mi-o sfâşie noaptea şi uitarea. Şi nu am decât lumina lacrimii ascunse,cu ea-mi vindec usturimea inimii străpunse,cu ea-mi uşurez mustrarea prietenului rece;– Doamne,

12mai

SE MAI ROTEŞTE ÎNCĂ

Se mai roteşte încă un corb deasupra meaşi ştiu ce ură-mi poartă, şi ştiu ce rău îmi vrea;dar şi mai lângă mine e Dumnezeul meuşi El mi-e dulce reazem şi adăpost mereu. Se mai repede încă un câine învrăjbit,dar pacea mea-i senină şi duhul liniştit;căci şi mai lângă mine e-un Dulce-Apărătorşi-n faţa Lui, vrăjmaşii

11mai

UITAREA NICIODATĂ…

Uitarea niciodată, nimic să nu-ţi ascundă, iubirea-ţi scalde totul cu limpedea ei undă, recunoştinţa-ţi vină mereu cu flori divine spre cine ţi-a dat mâna, spre cel ce-ţi face bine. Micimea niciodată să nu te facă-n stare să uiţi recunoştinţa spre cine ţi-e datoare, că nu eşti mai netrebnic şi vinovat vreodată ca

04apr.

ŞI MII DE ANI

Şi mii de ani de-ar fi să ai, tot lui Hristos să vrei să-i dai; şi-un ceas de-ar fi să mai trăieşti, tot lui Hristos să-l dăruieşti; că nu-i alt steag, că nu-i alt steag şi nu-i alt Ţel, şi nu-i alt Rai, şi nu-i alt Rai mai scump ca El. Să umbli gol, să […]

26mart.

MEREU MAI SPRE-NTUNERIC

Mereu mai spre-ntuneric coboară drumul cuiîn pofte şi-n păcate şi-ngroapă viaţa lui.Aşa se prăbuşeşte din ce în ce mai josun suflet pentru care S-a răstignit Hristos. O, voi, cei ce-aţi aflatiertarea de păcat,nu-l judecaţi, nu-l judecaţi pe-un păcătos,chemaţi-l la Hristos. Mereu mai plină-i lumea de suflete ce

15mart.

MÂINE, CÂND VA FI

Mâine, când va fi să suferi, întăreşte-te de azi, ca să poţi avea răbdare, ca să poţi avea răbdare, spre a nu cârti-n necaz; dacă-ţi va veni-ncercarea, inima să nu-ţi slăbeşti, chiar şi peste râul morţii, chiar şi peste râul morţii, cu-ndrăzneală să păşeşti. Unde-i de Cuvânt nevoie, să nu taci, nici să te-ascunzi,

13mart.

CREDINŢĂ-ADEVĂRATĂ

Credinţă-adevărată e doar credinţa carene-ngenunchează-n lacrimi c-o unică predareşi ne renaşte-n Domnul cu legământ fierbintede luptă pân’ la moarte, privind mereu ’nainte. Credinţa-ntemeiată pe-nvăţătura dreaptăîşi dă mereu silinţa să se-mplinească-n faptăşi-apoi în cunoştinţă, şi-apoi în înfrânare,suind din

27feb.

TREBUIE SĂ TRECI

Trebuie să treci şi tuapa morţii lată,n-a scăpat de-aceasta, – nu,nimeni, niciodată. Trebuie să treci, trebuie să treci în viaţa cea de veci, cea de veci; fericit vei fi, fericit vei fi dacă te vei mântui,

14feb.

CE-APROAPE SUNT

Ce-aproape sunt sicriul şi leagănul aici, ce-aproape este vremea să cazi când te ridici, ce-aproape e apusul de orice răsărit! – gândeşte la plecare îndată ce-ai sosit. Ce-aproape este plânsul de orice râs uşor, ce-aproape este-ajunsul de orice călător, ce-aproape este jalea de veselia ta! – gândeşte la aceasta

13ian.

MAI SINGUR ŞI MAI ASPRU

Mai singur şi mai aspru e drumul tău mereu,sărmane suflet care mergi fără Dumnezeu;mai grea şi mai amară e sarcina ce-o suispre clipa de la care în veci iertare nu-i. Mai rece-ţi vine spaima mereu din cimitircu coasa ce-o să-ţi taie şi-al vieţii tale fir;– dar unde-ţi este gândul cu care să socoţi:viaţa-i pentru