E Duminică – şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii,
ziua ce-aducea alt’dată primăveri de bucurii.
Când venea atuncea Domnul pe-al cetăţii noastre prag,
mii de suflete curate Îl întâmpinau cu drag.
– Astăzi, plini de nerăbdare ca să-L urce pe-alt Calvar,
numai Iuda şi călăii Îl mai vreau să vină iar. (mai mult…)
Fericire minunată,
să fii binecuvântată
că te-ai îndurat de mine
şi m-ai înfiat în tine
şi-ai făcut să-ţi fiu copil,
Cerul promiţându-mi-l!
Când era mai greu odată
biată viaţa mea-ncercată,
tu, cerească fericire,
mi-ai dat sfânta mântuire
şi din locul cel de chin
mi-ai făcut un rai senin.
Scumpa lui Iisus iertare,
tu mi-ai dat răscumpărare,
c-aş striga la lumea-ntreagă
cât mi-e viaţa azi de dragă
şi de tot ce mi-e uşor,
numai ţie-ţi sunt dator.
Fericire-a lui Hristos,
tu-mi faci totul luminos
– toţi cei ce m-aud să vină
să te ia şi ei deplină
din a Domnului iubire,
fericire, fericire.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Şi eram copil, Iisuse, glasul când Ţi-am înţeles,
drumul Crucii, drumul Crucii, suferinţa, de-am ales.
La-nceput, când era pace, calea plină de popor,
drumul Crucii, drumul Crucii era dulce şi uşor.
Dar când a venit furtuna şi prigoana mai târziu,
drumul Crucii, drumul Crucii rămăsese mai pustiu.
Şi din ce mergeam, şi crucea tot mai grea mi se făcea,
drumul Crucii, drumul Crucii tot mai greu şi gol era. (mai mult…)
Pentru mama credincioasă înălţaţi mereu
cea mai dulce mulţumire către Dumnezeu,
căci ea creşte-n lumea asta fii ai Celui Sfânt
ce vor fi lumini şi sare pentru-acest pământ.
Pentru mama credincioasă vă rugaţi mereu,
ca să-şi crească toţi copiii pentru Dumnezeu,
căci cu cât vor fi pe lume mai mulţi oameni sfinţi,
cu-atât vor fi mai puţine plăgi şi suferinţi.
Pentru mame credincioase stăruiţi mereu,
să ne deie cât mai multe Bunul Dumnezeu,
căci acestea cresc pe lume viitorul sfânt,
ele nasc mântuitorii pe acest pământ…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Iisuse Scump, căzut sunt jos,
în trista-nlănţuire
a lutului neputincios,
dar, Domnul meu Iisus Hristos,
– mi-e dor de mântuire!
Şi iată-mă, acum Te chem
din seară-n dimineaţă,
împins de-al Duhului îndemn,
Îţi caut al îndrumării semn,
– arată-mi Sfânta-Ţi Faţă! (mai mult…)
…Aşa mi-a fost viaţa, aşa mi-am petrecut
o vreme-al cărei farmec eu nu l-am cunoscut;
gonit de pretutindeni aşa precum am fost,
simţeam aşa nevoia de-un loc de adăpost,
şi-a trebuit să caut ce-n lume n-am avut,
un reazem să-mi plec capul şi sufletul durut,
pe cineva la care durerea să mi-o spui,
un loc de alinare să-mi aflu-n poala lui…
Şi-n stropii grei de lacrimi ce-atâţia am vărsat,
pe Cel mai Dulce Prieten, pe Domnul L-am aflat,
Iisus Hristos Cel Dulce mi-a devenit Stăpân
şi Mamă, şi Iubire; şi Reazem – Scumpu-I Sân… (mai mult…)
Stând singur câteodată, în gânduri adâncit,
îmi vine-aşa în suflet un zvon nelămurit
şi inima mi-o umple fiorul lui subtil
cu-aducerile-aminte din vremea de copil,
aducerile-aminte de-atâtea câte-am tras
în mijlocul durerii răbdate fără glas,
aducerile-aminte ce inima mi-o strâng
şi-aşa îmi vine-atuncea cu hohote să plâng.
Că scris mi-a fost pe lume viaţa să-mi petrec
ca pomul lângă cale, lovit de toţi câţi trec,
în schimbul roadei mele, cu rane să m-aleg
şi-n loc de mulţumire, batjocuri să culeg.
Cu plânsu-nchis în mine, a trebuit să tac
şi-n lunga-mi suferinţă, cu toate să mă-mpac,
să n-am cui spune-odată cât plâng şi cât suspin,
să n-am pe nime-aproape cu care să m-alin.
Când am venit în lume, nici zi n-a fost în ea,
cu ochii, prima dată, senin să pot vedea,
a fost o noapte-adâncă, cu ploaie şi cu vânt
şi neagră ca durerea din sufletul înfrânt;
întunecimea nopţii acelei de dureri
mi-a-ntunecat, pesemne, şi-al sufletului cer,
de n-a putut pătrunde prin zidul ei de nori
nici raza unei stele, nici zarea unor zori. (mai mult…)
Doritul meu Mântuitor,
eu vin în slujba Ta cu dor
şi pun cerescul legământ
să Te urmez pân’ la mormânt;
vreau să-Ţi predau viaţa mea,
să fii Tu Singur Domn în ea,
să fiu al Tău deplin-deplin,
– ajută-mi, Scump Iisus,
Amin!
O, fă, Iubit Mântuitor,
să am un tot mai mare dor
de-a Te sluji şi de-a lupta
tot mai frumos spre slava Ta;
chiar dac-ar fi să ştiu că mor,
să trec prin toate-nvingător,
să fiu al Tău deplin-deplin,
– ajută-mi, Scump Iisus,
Amin!
Fă să-mi iubesc pe fraţii mei,
să fiu nedespărţit de ei,
fă să trăiesc pân’ la mormânt
curat Cuvântul Tău Cel Sfânt,
fă hotărât să-mi pot ţinea
curată-n veci credinţa mea,
să fiu al Tău deplin-deplin,
– ajută-mi, Scump Iisus,
Amin!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Când te rogi, tu nu uita
a ierta, a ierta
orişicui în jurul tău,
orice rău, orice rău.
Atunci Domnul va ierta
vina ta, vina ta
şi-un loc veşnic o să ai
sus în rai, sus în rai.
Când te rogi şi când posteşti,
să doreşti, să doreşti
ca să poţi purta oricui
greul lui, greul lui.
Dacă eu voi face-aşa
voi vedea, voi vedea
că şi Domnul ia la greu
jugul meu, jugul meu.
Când voi duce darul bun,
să nu spun, să nu spun;
ştie Tatăl Cel de Sus
tot ce-am dus, tot ce-am dus.
Doamne, fă ca pe-al Tău plac
eu să fac, eu să fac,
ca la moarte să fiu dus
şi eu Sus, şi eu Sus…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Cine crede în Iisus
să-şi ridice gândul Sus,
câţi pe El s-au bizuit
orice greu au biruit,
câţi cu El merg hotărât,
nimeni nu i-a doborât,
ca pe-o stâncă de oţel
poţi să te încrezi în El,
poţi să te încrezi (bis) în El.
Cine umblă cu Hristos
poate merge curajos,
că orice vrăjmaş ar fi,
Domnul îl va birui…
şi-orice zid s-ar ridica,
Domnul îl va dărâma;
poţi să te încrezi în El
ca-ntr-o stâncă de oţel,
poţi să te încrezi în El,
poţi să te încrezi (bis) în El.
Cine moare cu Iisus
poate şti că merge Sus,
moare-n apă, moare-n foc,
el în ceruri are-un loc,
un loc dulce pregătit
de Hristos Cel Preaiubit.
Fie-ţi moarte-n orice fel,
fii voios că mergi la El!
Fii voios (bis) că mergi la El!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
