Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cartea de Aur

Cartea de Aur

„Iată, Eu stau la uşă şi bat“

Cine este Cel care spune aceste cuvinte? Cine este Cel care „stă şi bate“?… Vreun om sărman şi fără căpătâi? Vreun cerşetor tremurând de frig şi înfometat? Nu! Ci Domnul Iisus bate la uşa inimii noastre. El, Împăratul împăraţilor, Domnul Slavei şi Mântuitorul lumii. Şi de ce stă şi bate, cerând voie pentru intrare? N-are El putere să intre? Ba da, dar El nu vrea să intre cu de-a sila, căci nu este un spărgător de uşi.

El stă şi bate, dar noi ţinem uşa încuiată cu zăvorul iubirii de sine şi al mândriei, cu zăvorul fricii deşarte de a nu ne hotărî pentru Domnul, din pricina lumii şi a prietenilor; cu zăvorul leneviei, ce ne împiedică să ne curăţim casa noastră murdară şi să stricăm lacătul apucăturilor noastre lumeşti şi urâte; cu zăvorul nepăsării şi al îndoielii, ce ne ţine adormiţi pe drojdiile păcatului în care am trăit; şi cu alte fel de fel de zăvoare, lucrate în fierăria iadului de către diavolul – încuietorul de inimi.

Şi noi suferim să stăm închişi în temniţa propriei noastre inimi, în timp ce Iisus Biruitorul şi Salvatorul stă la poarta inimii noastre şi bate, cerând intrare!… (mai mult…)

„Dacă poţi să crezi toate sunt cu putinţă celui ce crede!”

Scriptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede“; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: „Ajută necredinţei mele!“; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui; şi în sfârşit din cele spuse de om lui Hristos: „Dacă poţi!“

Aş putea fi însă întrebat:
– Dar dacă necredinţa aceluia a fost de vină că ucenicii n-au scos demonul din fiul lui, pentru ce Hristos îi mai învinuieşte? (mai mult…)

Vindecarea robului sutaşului

Evanghelia acestei duminici îl pune în faţa noastră pe sutaşul din Capernaum, cu multă învăţătură.

Sutaşul din Capernaum stă în faţa noastră, în primul rând, ca o pildă de smerenie. El era ofiţer roman, era reprezentantul unei uriaşe împărăţii. Vulturul roman stăpânea pe atunci lumea. Sutaşul era reprezentantul acestei puteri, trimis într-o ţară de supuşi străini. Iată tot atâtea lucruri care ar fi putut face din sutaşul acesta un om plin de trufie şi mândrie, cum desigur vor fi fost ceilalţi camarazi ai lui. El însă se prezintă atât de smerit şi se intitulează „nevrednic“.

În al doilea rând: sutaşul din Capernaum este o pildă de iubire. Bolnavul, pentru care umbla pe drumuri şi pentru care Îi cerea Domnului cu lacrimi în ochi tămăduire, nu era nici fiul său, nici fiica sa, nici rudenia sa, ci era servitorul său. Şi, când ne gândim că în acele vremuri servitorii erau robi, fiind vânduţi şi cumpăraţi cu bani, ca nişte vite… Iată ce pildă de iubire a aproapelui său a arătat sutaşul.

În al treilea rând: (mai mult…)

Doamne, îmi este rușine

Rugăciunea lui Erza – Erza 9, 6

Binecuvântat este orice credincios al lui Dumnezeu care n-are ce să ascundă și n-are ce să regrete din viața lui. Binecuvântat este omul a cărui față nu-i silită să se întoarcă și să se rușineze niciodată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor pentru fapte și pentru căi necinstite. Dar care este oare acest om și acest credincios care poate să fie astfel în fața lui Dumnezeu? Totuși, când faptele de rușine sunt făcute în chip nerușinat, când nu numai unii, ci chiar mulțimea toată se dedă la desfrânare, când un duh de desfrâu cuprinde un popor întreg de sus până jos – atunci este starea cea mai îngrozitoare. Atunci întreagă mulțimea se găsește lângă moarte. Ca Sodoma și ca Ninive (Facere 18, 20; Iona 1, 2). (mai mult…)

Iisuse, Tu-mi fii

Iisuse, Tu-mi fii mântuirea

când duhuri triste mă-nfășoară,

când valuri grele și primejdii

înspăimântate mă-mpresoară.

 

              Numai Tu, numai Tu vin’ și mă condu,

              Scump Iisus, numai Tu;

              nu mai vreau să-mi vină nimeni,

              numai Tu, Scump Iisus, numai Tu.

 

Iisuse, Tu-mi fii izbăvirea

vieții mele-amenințate,

când parcă n-am nici o scăpare

din fața fiarelor turbate. (mai mult…)

Cuvântul Tău să rămână

Rugăciunea lui David – I Cronici 17, 24

Parcă nimeni nu și-a mai iubit poporul său și casa sa atât de mult ca David, omul după inima lui Dumnezeu. Nimeni parcă nu s-a rugat atât de mult pentru poporul său și pentru casa lui ca el. Nimeni parcă n-a suferit și n-a luptat atât de mult pentru ca poporul său să fie fericit și casa lui binecuvântată. Dar, tot la fel, nimeni parcă, așa ca David, n-a înțeles atât de clar că, spre a fi binecuvântat de Dumnezeu, apărat și ajutat de Domnul, poporul său și casa lui trebuie să asculte și să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie ca Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu să rămână viu și lucrător, trăit și iubit, cunoscut și ascultat în mijlocul întregului său popor și al casei sale. (mai mult…)

O, milostiv Samaritean

samarineanul-milostiv

O, milostiv Samaritean,
nu Tu-ai fost gol,
nici Tu, sărman,
ca noi c-un dar să-Ţi fi-ajutat,
ci noi am fost,
şi Tu ne-ai dat!

Nu Tu ai fost bolnav şi-nchis
în al durerilor abis,
ca noi să-Ţi dăm vreun rod bogat,
ci noi am fost,
şi Tu ne-ai dat!

Nu Tu ai fost străin, flămând
şi însetat, şi tremurând,
ca noi să-Ţi dăm veşmânt curat,
ci noi am fost,
şi Tu ne-ai dat!

Nu Tu erai,
nu Tu, Iisus,
căzut adânc şi-n chin nespus,
ca noi să Te salvăm de jos,
ci noi eram,
şi Tu ne-ai scos!

Traian Dorz

Serios în mulţime, smerit între fraţi şi sfânt în singurătate

„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în curăţie, în credinţă“(1 Tim. 4, 12).

Ca să nu-i fie dispreţuită tinereţea unui tânăr ostaş credincios nici de îngeri, nici de fraţi şi nici de oameni, acesta trebuie să împlinească trei mari condiţii şi anume, să fie: serios în mulţime, smerit între fraţi şi sfânt în singurătate.

Serios în mulţime – adică demn şi hotărât, nu posomorât sau supărat, ci cu faţa senină şi zâmbitoare, răspândind o justă autoritate în ceea ce priveşte dreapta învăţătură şi trăirea acesteia şi dovedind o creştere frumoasă. Seriozitatea se dovedeşte tăcând la timp, vorbind la timp, respectând pe ceilalţi, cinstind tot ce-i vrednic şi lepădând tot ce-i josnic, nedându-se în lături şi luând poziţie pentru apărarea unei cauze drepte. Având totdeauna o conştiinţă a datoriei şi a responsabilităţii, el nu se va grăbi să dea repede şi pripit un răspuns, ci va gândi atent şi adânc la toate aspectele posibile.

Smerit între fraţi – adică (mai mult…)

„Fii o pildă!…”

Îndemnul acesta a fost dat unuia care „l-a pus la inimă”, înaintând mereu în sfinţenie şi desăvârşire şi „înaintarea lui a fost văzută de toţi (I Timotei 4,12,15).

Ce învăţător minunat a fost cel care scria acest îndemn şi ce ascultator a fost elevul care-l citea. Ascultarea lui l-a făcut să fie într-adevăr „o pildă credincioşilor”, o pildă minunată mai ales pentru cei tineri. Căci Timotei era tânăr.

O, ce tinereţe binecuvântată a avut Timotei şi în ce minunata slujba şi-a risipit-o. Fiind înhămat la aceiaţi luptă cu marele său învăţător Sfântul Apostol Pavel, el a avut de suferit aceleaşi nedreptăţi şi prigoane, dar a rămas mereu statornic şi credincios prin toate. Imeneu, Flet, Alexandru Căldărarul şi alţii, desigur că i-au făcut şi lui mult rău. „Poftele tinereţii” (II. Tim. 2,22), desigur că s-au luptat grozav şi cu el, dar fugind de ele, Timotei a rămas mereu „o pildă pentru credincioşi”.

Preaiubiţii mei fraţiori tineri, vi-l pun înainte din toata inima pe tânărul Timotei! (mai mult…)

Tu, cititorule, cum foloseşti talanţii ce-i ai de la Domnul?

Pilda cu talanţii este foarte cunoscută, însă prea puţin înţeleasă şi, mai ales, prea puţin pusă şi trăită în viaţa noastră. În chipul slugilor din evanghelie, cărora stăpânul le-a împărţit talanţii, suntem noi, creştinii, cărora Dumnezeu ne-a împărţit şi ne împarte mulţi şi feluriţi talanţi.

Un talant de la bunul Dumnezeu este, spre pildă, şi sănătatea omului, mintea, priceperea. Un talant de la Dumnezeu e şi averea omului. Un talant de la Dumnezeu sunt apoi şi diferitele daruri ce le au unii oameni. Unul are darul de a cânta frumos, altul are dar de a vorbi frumos, unul are dar de a scrie în versuri, altul, de a cânta în violină sau alt instrument etc.

Toate acestea sunt daruri primite de la Dumnezeu şi omul e dator să le pună în slujba Domnului şi a mântuirii sufletului său. Nu tuturora li s-au dat pe o măsură aceşti talanţi. (mai mult…)