Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editura Agnos

Editura Agnos

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea V

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

Uitaţi-vă la şcoala noastră românească. În ce ne îmbogăţim noi? În matrici existenţiale. 1-1-1, 0-0-0… Uitaţi-vă bine, că ajungeţi sivicultori câte unii şi nu ştiţi să faceţi diferenţa între mesteacăn şi frasin. Pentru că teoretic noi le învăţăm pe toate, le şmecherim pe toate, le rotunjim pe toate, dar n-am pipăit lucrurile către care mergem. Devenim ingineri electricieni şi nu ştim să facem diferenţa între diodă şi triodă, pentru că nu se mai folosesc astea. Învăţăm noi la fizică despre Ciclul Carnof, ştim noi pe acolo despre ce-i Amperul, putem da definiţia a ce tensiune trece prin două fire de un centimetru, facem pe rotunzii, dar uităm că în esenţă, dacă Dumnezeu face o singură clipă ca G = 9, 81 m / s să plece un pic spre 9, 82 sau 9,83, s-au dus toate ale noastre. Sau noi am stabilit că metrul are 100 de centimetri. Mă rog, am fost de acord. Dar metrul ăla poate să aibă, uneori, nici un centimetru. Cât este un metru între doi iubiţi? Zero! Câţi sunt o mie de kilometri între doi oameni care se iubesc? Zero! (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea IV

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

Îi vedem pe toţi zburând pe la secte, trecând prin tot felul de pietisme din astea ieftine. Nu ne dăm seama că de fapt noi nu pierdem nimic, ci ei pierd. Şi ne îndurerează pierderea pe care ei o săvârşesc în raport cu ei, ne obligă ca noi să fim mult mai atenţi cu ceea ce noi facem ca ei să nu se piardă. Nu înseamnă acum că dacă lui Gică i s-a pus pata şi vrea neapărat să aibă apartament şi pleacă în Anglia şi acolo se converteşte la baptişti – sau nici nu pleacă, ci îl ajută aici fraţii baptişti -, gata, s-a convertit la baptişti şi dintr-o dată l-am pierdut din Biserică. Biserica nu pierde pe nimeni. E falsă ideea că Biserica ar vrea să piardă pe cineva sau că pierde pe cineva. Cei care ies din Biserică pierd Biserica. Îşi pierd relaţia lor personală cu Dumnezeu, trecând către nişte dumnezei mai mici. Care pot fi numiţi în orice fel: bănuţi, păpică, cum vrei… Café-bar, Internet… Cum vreţi. Fiecare poate să-şi creeze câte un idol dintr-aceştia care să-L suplinească pe Hristos, până la vremea la care, constatând că este sterp şi că nu-i foloseşte la nimic, îl abandonează, pentru că el însuşi se simte abandonat. (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea III

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

Ce mai cuprinde modelul convertirii?

Acum, în România, există o paradigmă lingvistică, dacă vreţi: tineretul român duce lipsă de modele. De parcă tineretul României e un tineret tâmpit, care nu e în stare să se uite pe pereţii bisericii, sau nu-i în stare să-şi vadă profesorii care realmente îşi predau cursurile, şi pe ceilalţi care se prefac că predau, fiindcă statul se preface că-i plăteşte. Toţi vedem asta! Pentru că puţini dintre noi s-au născut orbi. Şi, fie vorba între noi, cei care s-au născut orbi văd mai bine decât noi. Toţi avem această capacitate de a vedea ceea ce este real, făcubil şi de urmărit în viaţă, şi ceea ce nu este de urmărit în viaţă. Ideea asta, aşa, un pic europeană, de model, filosofarea asta în jurul modelului ne îndepărtează, de fapt, de adevăratul Model. În nici un caz modelul pentru noi nu este omul. Modelul pentru om este Dumnezeu. Din facere Dumnezeu l-a făcut pe om după Chipul Său, ca să aibă posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu El. Şi atunci, orice fel de model dintre celelalte, umane, nu este altceva decât o prismă în care străbate, într-un fel sau altul, lumina lui Hristos. Biserica a avut această capacitate, arătându-ne din start că modelul fundamental este Hristos. N-a pictat pe cupolă pe nici unul dintre sfinţi, cu excepţia Maicii Domnului, care realmente este un model. Dar şi această Maică a Domnului nu este Maică a Domnului singură niciodată. (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea I

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

În primul rând dau slavă lui Dumnezeu că suntem împreună în seara aceasta, că ne-a prins seara şi Dumnezeu este încă împreună cu noi şi în seara aceasta…

Aş vrea să vă spun că dincolo de datele cu care am fost prezentat de colegul dumneavoastră, rangul la care ţin cel mai mult este acela de duhovnic al Facultăţii de Teologie. În sensul acesta mă simt cel mai util între toate lucrurile pe care le fac, şi de aceea am încercat să vă pun pe inimă şi frăţiilor voastre în seara aceasta – ca şi studenţilor mei, în repetate rânduri – această idee a modelului convertirii care pe noi, ortodocşii, ne cam complexează de la o vreme. Şi de aceea, trăind într-un mediu cum este acela al Sibiului sau cum este acela al Braşovului, unde m-am născut, problema este majoră din cel puţin două puncte de vedere.

Se întâmplă, nu-i aşa, să-i vedem pe unii convertiţi la MISA. Şi trebuie să-i credem că sunt convertiţi la MISA – dacă pui un ă în loc de i nimereşti cu adevărat locul care i se cuvine – pentru că la un moment dat îţi dai seama că au probleme. Şi problema lor începe din momentul în care ei cred că au o spiritualitate către care să se convertească. (mai mult…)

Credinţa care face minuni

Duminica a XVII-a după Rusalii  (a Cananeencei)

Evanghelia de la Matei 15,21-28

21 Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. 23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. 24 Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. 25Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. 26 El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. 27 Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

 1. „Și ieșind de acolo…” (v. 21). După Mt 15,1, Iisus era la Ierusalim atunci când „cărturarii și fariseii” s-au legat de El cu acuza că ucenicii Săi „calcă datina bătrânilor”. Domnul constată atunci că se împlinește cu acești adevrsari ai Săi, încă o dată, cuvântul rostit de Isaia (29,13): „Poporul acesta mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine…” (Mt 15,8). În această situație, Iisus alege să plece de acolo (din Ierusalim, adică, și din sânul poporului Său) și să meargă în părțile Tirului și ale Sidonului, adică între păgânii care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și cărora nu le fusese făgăduită mântuirea mesianică. (mai mult…)

Riscurile idolatrizarii Dumnezeului celui viu

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Poate părea dorinţă de vedetism abordarea subiectului acestuia. De nonconformism teologic. Dar prea îmi arde sufletul uneori că nu vedem pe Cel Care umblă cu noi pe cale din pricina idolatrizărilor superficiale, „scenaritelor“ partinice sau frustrărilor (ne)duhovniceşti. Din nefericire şi spre nefericirea noastră, am construit, comunicaţional, o plasă de clişee lingvistice şi terminologice prin care am obturat vestirea Evangheliei, transformând propovăduirea într-o structură pestriţă, riscând să construim sloganuri fără valoare convertitoare.

Descopăr, pe zi ce trece, că e tot mai greu să nu-L reduci pe Dumnezeu la un idol oarecare al lumii moderne. Să nu-L laşi ancorat în interese meschine, să nu-I iei în deşert numele, să nu transformi împărăţia lui Dumnezeu într-un spaţiu în care ajungi numai terorizându-ţi conştiinţa, fără să o faci lucrătoare în Duhul Sfânt. Şi cred, personal, că de aici trebuie început. Când ceea ce propovăduieşti sminteşte sau induce libertăţi pe care nici măcar nu le gândeşti, întoarcerea la Evanghelie şi la Părinţii Bisericii, de ieri şi de astăzi, devine obligatorie. Poate că apelul la cumpătarea şi luciditatea din cuvântul lor ne-ar scuti astăzi de multe dintre excesele oralităţii sau teologiei de blog pe care o cultivăm, vai, în sistemul repede înainte, pe care ni-l propune comunicarea modernă. (mai mult…)

Sf. Ioan Botezătorul și misiunea sa

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Dacă profeţii vechi au vestit cu toţii că Mesia va veni, Ioan Botezătorul, ultimul şi cel mai mare dintre profeţii precreştini, este cel care vesteşte că Mesia a venit. Dacă profeţii de dinainte şi toţi drepţii Vechiului Testament „au murit întru credinţă, fără să apuce făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor” (Evrei 11,13), Sf. Ioan Botezătorul vede de aproape făgăduinţa împlinită prin venirea lui Hristos. Misiunea sa este tocmai aceasta: de a vesti că Hristos a venit. El Îl arată lumii şi zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (In 1,29.36). De aceea şi numeşte Sfântul Marcu activitatea Sfântului Ioan Botezătorul „începutul Evangheliei lui Iisus Hristos”. Căci, într-adevăr, prin propovăduirea şi prin întreaga lucrare a Înaintemergătorului s-a făcut începutul veştii celei bune că a venit în lume Mesia, Cel cu dor aşteptat de drepţii din vechime. (mai mult…)

Genealogia Mântuitorului

Duminica dinaintea Naşterii Domnului

(a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului)

Evanghelia de la Matei 1,1-25

 1. O mărturisire de credință. Evanghelia de la Matei începe cu o genealogie a Mântuitorului, pe care am auzit-o ca prima parte a Evangheliei acestei Duminici (Mt 1,1-17). O altă genealogie ne-o dă Sfântul Luca (3,23-38). Dacă genealogia mateiană este descendentă, coborând de la Avraam până la Iisus, genealogia lucanică este ascendentă, mergând de la Iisus spre strămoşii Săi după trup.

Auzind această înşirare de nume, poate că ne-am întrebat: De ce a socotit necesar evanghelistul să-şi înceapă astfel Evanghelia? Ce ne poate revela această genealogie despre Hristos şi despre mântuirea noastră prin El? (mai mult…)

Bogatul necugetat și neatenta noastră cugetare

Postul Nașterii Mântuitorului începe cu o pildă atât de actuală, încât aproape doare: Parabola cu bogatul cel necugetat (Luca 12, 13-21). E o pildă provocată de cererea unui „cineva din mulțime”, care cere intervenția Domnului Hristos ca fratele său să împartă moștenirea cu el. Povestea, spusă pentru vindecarea doritorului de avere, este simplă și dureroasă pentru starea dintotdeauna și de azi a celor are visează la moșteniri.

Un om bogat, o recoltă care face să plesnească hambarele din visul de mărire al îmbogățitului peste vară, părelnica pace și odihnă ce o merită, șocul vestirii și întâlnirii cu moartea. Dinaintea morții bogăția e fără niciun folos, ba mai mult, pare a fi o greutate. Oricum ai da-o, e o nebunie fără seamăn să crezi în nemurirea îmbogățirii tale. (mai mult…)

Despre minuni

Duminica a XXIV-a după Rusalii

Evanghelia de la Luca 8,41-56

41 Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui, 42 căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau.43 Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, 44 apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. 45 Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? 46 Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. 47 Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. 48 Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. 49 Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. 50 Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. 51 Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă. 52 Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. 53 Şi râdeau de El, ştiind că a murit. 54 Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! 55 Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce. 56 Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. (mai mult…)

WhatsApp chat