Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Fr. Popa Petru – Săucani

Fr. Popa Petru – Săucani

Îndrăzniţi şi cereţi de la Dumnezeu

Acolo unde vin copiii şi nu-s ceruţi de la Dumnezeu, ci sunt primiţi oarecum ca şi o pacoste, acolo nu vă aşteptaţi niciodată să fie îngeri. Acolo totdeauna se va naşte numai un demon. Şi pentru toţi acei din lume, din societate şi din popor vor răspunde mamele care i-au crescut, în primul rând.

O, surorile noastre, mame, mai cereţi de la Dumnezeu şi copii – şi atunci îi daţi lui Dumnezeu. Nu cereţi mereu numai noroc, nu cereţi mereu numai sănătate, nu cereţi numai pâine… Cereţi de la Dumnezeu copii. Pentru că atunci Dumnezeul Acela care vi-i dă are grijă ca să le dea şi noroc, are grijă ca să le dea şi pâine, are grijă ca să le dea şi hăinuţe… are grijă Dumnezeu. (mai mult…)

„TU DIN PRUNCIE CUNOŞTI” ( II )

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la adunarea de la Vălani – 6 februarie 1982

Fraţii mei şi iubite surori, ce puţini sunt cei ce suie! Va fi mai greu oare să sui? De ce oare aşa de puţini sunt cei care suie? Cât de mult ar trebui să-i mulţumim noi lui Dumnezeu că ne-a îndreptat şi nouă paşii ca să suie! Că a fost multă vreme când ne-am tot coborât şi noi. Şi, dacă Domnul nu ne-ar fi ieşit în calea noastră, ne-am fi coborât până acolo, în ultima treaptă, după care urmează apoi veşnicele văpăi ale focului şi viermii cei care nu mai dorm.

Dumnezeu S-a îndurat şi a trimis o lumină în calea noastră. A trimis pe cineva care a strigat: „Treziţi-vă şi vă întoarceţi înapoi, căci vă aşteaptă Dumnezeu!”. Aşteaptă de mulţi ani Dumnezeu după noi să ne întoarcem înapoi. De atunci am început să suim. Slăviţi-L şi-L binecuvântaţi pe Dumnezeu voi, cei puţini, care v-aţi mai gândit să urcaţi, că a ajuns destulă vreme de când v-aţi tot coborât. Iar când priviţi în jurul vostru, ce puţini sunteţi voi, ce puţini suntem noi aici, în seara aceasta! (mai mult…)

„TU DIN PRUNCIE CUNOŞTI”

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la adunarea de la Vălani – 6 februarie 1982

Slăvit să fie Domnul!

În noaptea aceasta este o sărbătoare şi încă o sărbătoare deosebită. Ştiţi fiecare bine că ne-am adunat aici cu prilejul zilei onomastice a unei surioare…

Şi oamenii din lume, când îşi sărbătoresc zilele lor, îşi cheamă şi ei lumea acolo şi prietenii, şi rudeniile.

Oamenii vinului, când îşi sărbătoresc ei zilele lor, cheamă vinul acolo. Oamenii petrecerilor petrec în felul lor lumesc de petrecere, cu băuturi şi jocuri.

Iar voi, copiii lui Dumnezeu, chemaţi şi voi pe copiii lui Dumnezeu la sărbătorile voastre. Voi, toţi care-L iubiţi pe Domnul Iisus, chemaţi-L pe El la sărbătorile voastre! Că nu-L mai cheamă nimeni astăzi. Nimeni nu-L mai doreşte, nimeni nu-L mai aşteaptă. La toţi le place mai mult fără El, ca să nu le mai tulbure „liniştea” lor, ca să nu le mai tulbure obiceiurile lor seci şi murdare, şi păcătoase.

Măcar voi chemaţi-L, copii ai lui Dumnezeu! Chemaţi-L voi la sărbătorile voastre! Chemaţi-L pe Iisus! (mai mult…)

Suntem pe stâncă sau suntem pe nisip?…

Am vrea cu durere, deşi suntem la o nuntă, să plângem pe acel frate care şi-a zidit casa pe nisip… Şi-a zidit şi el o casă, a depus şi el o muncă. Precum cel care şi-a zidit casa pe stâncă, aşa şi cel care a zidit-o pe nisip, a depus şi el o muncă destul de grea. Nopţi şi zile de sudoare, de alergare, de griji… Muncă s-a depus şi pentru această casă… Şi, la urma urmei, această casă să fie prăbuşită…

Ce dureros, ce dureros! Era şi el un frate, era şi el un om care dorea să aibă o casă a lui, dar se dovedeşte un chip de nechibzuinţă la el. Căci la începutul lucrării n-a controlat dacă temelia casei este pe nisip…

Ce este stânca? Stânca este o piatră puternică, cea care nu se mişcă. Oricâte vânturi ar veni peste ea, nu o mişcă pe o piatră puternică. Chiar dacă este în mijlocul mării, oricât ar lovi-o valurile, nu o pot clinti din loc. Are greutate şi toate se sparg, lovindu-se de stâncă. (mai mult…)

Ce dulce a fost tinereţea, copilăria cu Iisus şi cu fraţii!

Rusalii 1982

Cine a gustat din mierea de albine… cine a gustat din Domnul va spune ca şi David: „Veniţi şi voi, de gustaţi”. Veţi spune ca şi Filip: „Vino şi vezi”.

El a potrivit toate lucrurile spre binele nostru şi spre slava lui Dumnezeu. S-a mai spus aici şi despre lucrurile care se fac numai de obicei, cum aceste lucruri devin seci, goale. Dacă auzim mereu aceeaşi vorbire, mereu aceeaşi cântare, dacă auzim o rugăciune mereu aceeaşi, dacă ne întâlnim mereu cu aceiaşi, noi ne obişnuim unii cu alţii şi de multe ori pot fi goale obiceiurile noastre.

Numai atunci când vine Hristos – Miezul, Viaţa şi Puterea –, atunci toate se schimbă, atunci toate se transformă.

Ne aducem aminte de obiceiurile frumoase ale părinţilor noştri… O, nu numai iudeii aveau obiceiuri frumoase, nu numai ei, ci şi părinţii noştri au avut obiceiuri frumoase, foarte frumoase. Astăzi îi mai vedem printre noi cu părul alb; mâine nu o să-i mai vedem… Mulţi pot să spună ca şi bătrânul Simion: „Slobozeşte pe robul Tău în pace, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. (mai mult…)

Misiunea noastră este aceasta: să-L ducem pe Hristos la lume şi pe oameni la Hristos.

După Modelul lui Hristos a lucrat şi Sfântul Petru, care, în ziua Cincizecimii a unit 3000 de firişoare de nisip cu Stânca de pe Golgota. El a fost acela care a adus pe Hristos-Stânca la firişoarele de nisip printr-o unire şi le-a spus: „Aici nu mai sunt doi, ci Unul Singur: Hristos!” Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un gând, pentru că s-au unit cu Hristos, pentru că au fost uniţi cu Hristos şi toţi erau sudaţi.

Iată ce putere! Mare înţelepciune a fost înţelepciunea aceasta, fraţii mei dragi!

După Apostolul Petru au fost alţii care au făcut tot la fel. Misiunea noastră este aceasta, cum s-a mai spus: să-L ducem pe Hristos la lume şi pe oameni la Hristos. De la el au fost mulţi meşteri zidari până la noi, care au început să facă lucrul acesta. (mai mult…)

O, tinerilor, oare vor mai fi şi tineri nechibzuiţi, care să nu-şi preţuiască părinţii lor?

Fraţii mei dragi, nu vă daţi înapoi de la mărturia care vi se cere şi vouă!

Cu cât ai un nume mai cunoscut…

Cu cât ai un dar mai mare…

Cu cât ai un loc mai de vază…

Cu cît ai un talent mai ales…

Cu cât poate tu eşti un sfetnic al soborului…

Cu atât tu ai o obligaţie, o datorie mai mare să aperi Adevărul, să fii de partea Adevărului. Să faci tot ce-ţi este ţie în putinţă. Şi numai după ce vei face totul, dar absolut totul, numai după aceea poţi să spui: „Doamne, Tu ştii că am făcut tot ce am putut!”.

O, fraţii mei dragi, Dumnezeu vrea mărturia noastră! Dumnezeu cere mărturia ta. Tu trebuie să mărturiseşti despre El. Despre felul cum va fi mărturia noastră, aşa-L va cunoaşte lumea pe Dumnezeu.

Dorim pentru scumpii noştri tineri miri care ne-au făcut bucuria din ziua de azi, ca noi să ne putem vedea aici în acest loc, dorim şi pentru ei, şi pentru viaţa lor, şi pentru casa lor, ca Domnul să le dăruiască o mărturie frumoasă, o îndrăzneală sfântă ca şi Maicii Sfinte. Pentru ca şi în casa lor, toţi cei care vor veni să se poată întâlni cu Iisus. Toată viaţa lor să fie o mărturie frumoasă închinată lui Iisus, în slujba lui Dumnezeu. (mai mult…)

Aşa a făcut şi a spus Părintele Iosif…

„Pe lângă greutăţile din afară – spunea un Sfânt Părinte de demult –, mă apasă grija pentru toate Bisericile, grija cea dinăuntru”. Pentru toate Bisericile… Pentru toate adunările…

„Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab?…” „Cine cade în păcat şi să nu ard şi eu?…”

Aşa a spus! Oamenii lui Dumnezeu aşa au spus! Sfinţii lui Dumnezeu aşa au spus. Şi înaintaşii noştri aşa au spus! Şi ei aşa au făcut!…

Aşa a făcut şi a spus Părintele Iosif…

Aşa au spus urmaşii lui… Aşa spun şi astăzi fraţii noştri. Acei care poartă greul. Acei care trag jugul. Acei care muncesc din greu, ca noi să ne bucurăm acum.

Aşa au spus ei şi aşa au făcut! (mai mult…)

”La Crăciun nu m-am putut cumineca, căci sora cutare nu vorbeşte cu mine.”

O, fraţii mei şi surori iubite! Cât de mult ar trebui să ne cutremurăm în faţa lui Dumnezeu şi să ne gândim fiecare la starea noastră şi la viaţa noastră!

Nu sunt trei zile de când am fost într-un loc şi zicea o soră:

– Eu mă duc şi mă cuminec, că la Crăciun nu m-am putut cumineca, căci sora cutare nu vorbeşte cu mine.

– Vai, soră, i-am zis eu, dar cum poţi să te cumineci tu când nu vorbeşti cu sora ta? Du-te şi te împacă cu sora ta şi spune-i să te ierte. Şi s-a dus, dar i-a spus:

– Nu te iert în veci!

Aşa ai făcut tu, fariseule? Aşa aţi făcut voi, cele cinci fecioare nechibzuite? O, voi, toţi care faceţi aşa, niciodată voi nu o să vedeţi Împărăţia lui Dumnezeu! Voi, acelea care nu vă vedeţi cu surorile voastre… (mai mult…)

Priviţi la pomul de Crăciun!

Este un obicei urât în lumea aceasta rea că naşii se duc de fală. Pentru că numele de naş este nume de fală… Şi tot ce este de fală este pentru diavolul, nu pentru Hristos. Orice lucru ai cu care te făleşti, fie o haină, fie o mobilă, fie orice-ar fi, sau chiar daruri dacă ai avea, dacă te făleşti cu ele, atunci, dragul meu, chiar dacă sunt duhovniceşti darurile tale, tu faci un mare păcat.

Îmi aduc aminte, eram copil şi murise tatăl unui alt copil, iar ceilalţi copii îi ziceau:

– Ei, voi n-aveţi tată! Numai voi n-aveţi tată! Voi n-aveţi tată, noi avem! Şi copilul, bietul, înota în lacrimi, că el n-avea tată… Doamne, ce păcat făceau copiii aceştia că se lăudau cu ce aveau ei, că se făleau faţă de cei ce nu aveau ca ei. Ce păcat este lucrul acesta, fala! Când faci un lucru de fală. Când te făleşti cu ceea ce ai şi îl osândeşti pe fratele de lângă tine că el nu are aşa ceva. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat