Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Martin Bugărin

Martin Bugărin

Mulţi au viaţă de slăbănog…

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Bunul Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, i-a dat viaţă. A pus în lut suflare de viaţă, dar Domnul a ştiut că nu e de ajuns numai viaţa în om, ci i-a făcut încă mai înainte raiul şi fericirea în care să trăiască, i-a făcut soţia şi tot ce era necesar pentru o viaţă fericită.

Deci Domnul Dumnezeu, iată cum a lucrat de minunat! Nu i-a dat omului numai viaţa, suflarea de viaţă – şi cu asta gata –, ci i-a făcut omului şi i-a dat belşug, adică viaţă din belşug, să aibă tot ce-şi dorea, punându-l stăpân peste toate.

Ce fericit era omul atunci că avea viaţă, dar nu numai viaţă, ci viaţă din belşug! (mai mult…)

O, lumina aceea a luminat aşa de frumos!

 Amintiţi-vă de cei zece leproşi care au venit la Mântuitorul. Dumnezeu Şi‑a făcut lucrarea cu toţi cei zece, pe toţi i-a vindecat trupeşte. Pe când le poruncea să meargă să se arate preoţilor, privirea Mântuitorului le-a mai spus: „Şi nici să nu vă mai întoarceţi pe drumul pe care aţi venit”.

Acest lucru de mare importanţă, nouă dintre ei nici nu l-au băgat de seamă. S-au întors ei pe alt drum, adică vindecaţi trupeşte, dar, vai, numai trupeşte, pentru că ei suflet nu aveau ca să şi-l mântuiască.

Cel de-al zecelea însă a citit ceva, a simţit ceva în privirea Mântuitorului. Şi, pentru că a citit, şi, pentru că a simţit, chemarea lui Dumnezeu a ajuns la inima lui şi i-a şoptit: „Tu să nu te mai întorci pe drumul pe care-ai venit”. Şi cel de-al zecelea s-a întors şi I-a mulţumit Domnului Iisus. Pentru că el a schimbat drumul, nu a făcut ca cei nouă – drumul de la Dumnezeu la lume. El, cel de-al zecelea, a făcut drumul de la lume la Dumnezeu. Pentru că s-a întors pe alt drum, a primit mântuirea.

Numai cine îşi schimbă drumul cel rău, cel greşit, cel vechi, cel neascultător, cel trufaş… numai cine se întoarce pe alt drum – spre Dumnezeu… numai aceia află mântuirea lui Dumnezeu, mântuirea pe care Mântuitorul nostru Scump o dă cu mână largă.

Dar cui nu-şi schimbă drumul, cui nu-şi schimbă viaţa, cui nu-şi schimbă inima… cui nu se întoarce pe alt drum la Dumnezeu, ce mântuire să-i dea Domnul?

„Şi să nu te întorci pe drumul pe care ai venit”!

Ce frumos răsuna cuvântul acesta şi pentru Saul, acela care era prigonitorul fraţilor, al creştinilor! Dar Saul nu voia să asculte de acest cuvânt; el asculta doar de cuvântul care-l împingea să facă rău. Orbia îl împingea. Mulţi creştini au fost chinuiţi de Saul. Până ce a venit lumina aceea şi peste el. Lumina aceea de care s-a vorbit aşa de mult, lumina de pe câmpiile Betleemului… Lumina de pe câmpiile ţării noastre… O, lumina aceea a luminat aşa de frumos! Lumina aceea a venit şi la inima, şi la sufletul lui Saul. Lumina aceea care a ars, a orbit ochii ce vedeau greşit ai lui Saul: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”.

Abia atunci a înţeles Saul ce însemna pentru el „şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce”. Abia atunci când alţii îl duceau de mâini, pentru că era orb, nu vedea cu ochii lui. Abia atunci a înţeles că venea pe un drum greşit, că trebuia să schimbe drumul.

O, Milă a lui Dumnezeu, cum să-ţi mulţumim şi noi că de atâtea ori faci şi cu noi la fel ca şi cu Saul! Chiar fără voia noastră, chiar şi împotriva voii noastre, prin orbirea ochilor rătăciţi, Tu, Doamne Iisuse, ne deschizi iar ochii, la noua Ta viaţă.

Saul a fost cununat cu Domnul Iisus atunci când i s-a arătat lumina cea strălucitoare. Saul a păşit pe alt drum, dezbrăcat, golit, orbit – dar plin de Dumnezeu.

Fraţii mei scumpi, să ne rugăm şi noi de Domnul Iisus ca să nu ne lase să păşim în noul an cu ochii cei vechi, cu inima cea veche, cu faptele cele vechi, cu viaţa cea veche.

Fraţii mei dragi, să nu îndrăznim să păşim în noul an tot oamenii cei vechi înlăuntrul nostru. Iar dacă totuşi mai îndrăznim unii, să-L rugăm pe Domnul să ne oprească El din drumul spre pierzare şi spre moarte…

Chiar dacă fraţii ne vor duce de mâini – dacă lumina lui Dumnezeu ne-a orbit cu totul, căci nimic bun nu mai locuia în noi – chiar dacă multe săptămâni vom zăcea… să ne punem toată nădejdea mântuirii noastre în Dumnezeu, Care lucrează prin omul cel nou, prin omul cununat cu Fiul Său Scump. Să ne punem nădejdea doar în Acel Dumnezeu care lucrează prin acele suflete ce şi-au schimbat drumul greşit, ce şi-au înnoit ochii, inimile, vieţile şi hainele lor.

Odată au ajuns în faţa lui Dumnezeu doi oameni. Unul era slab, cu hainele zdrenţe, desculţ, că părea un cerşetor. Celălalt, sănătos, voinic şi frumos îmbrăcat, că străluceau hainele de pe el, inelele şi pietrele scumpe. Când Dumnezeu le-a spus să îşi arunce hainele lor de pe pământ, pentru a primi hainele cele albite, unul într-o clipă îşi aruncă în foc zdrenţele, dar celălalt le strângea la piept, căci nu le putea arunca, fiindcă erau de preţ.

Domnul, căutând în Cartea Vieţii, găseşte în dreptul numelui săracului o haină aşa de frumoasă şi de strălucitoare, pe care El, Mielul lui Dumnezeu, i-o întinde îmbrăţişându-l:

– Vino, binecuvântatul Tatălui Meu, căci tu ţi-ai oprit pentru tine numai zdrenţele şi sărăcia, iar pe celelalte Mie Mi le-ai dat şi săracilor Mei!…

Dar când Domnul privi în Cartea Vieţii în dreptul numelui celui bogat, nu găsi nici o haină strălucitoare, nu găsi o haină îmbrăcată în soare…

– Dragul Meu, tu nu ai nici o haină… Tu nu ai nimic în Împărăţia lui Dumnezeu… Tu nu ţi-ai adunat nimic pentru ceruri… Tu nu Mi-ai dat nimic nici Mie, nici săracilor, cât ai fost pe pământ…

Săracul umbla în zdrenţe pe pământ ca să-şi facă o haină pentru sufletul său în ceruri. El şi-a făcut haina de pe pământ.

Bogatul umbla în aur pe pământ şi, de griji şi lăcomii, a uitat de ceruri. Pentru cer nu şi-a făcut nimic.

Iubiţii mei fraţi şi surori, priviţi două căi, două vieţi la apusul lor, la sfârşitul lor. Unul se gândea şi avea pe inimă o singură grijă: cerul şi Împărăţia lui Dumnezeu; celălalt, şi el, avea o grijă: să-i meargă bine pe pământ şi să aibă de toate.

Ei, ajunşi în faţa lui Dumnezeu, nu mai putea alege, căci faptele îi urmau. Viaţa lor era pecetluită. Unul cerul, altul iadul.

Noi acum mai putem să alegem, cât încă nu a venit cumpăna lui Dumnezeu să se vadă de vom fi găsiţi uşori sau grei. Acum mai putem alege binele, pe Domnul.

„Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care ai venit”.

Să ne ajute Domnul pe toţi!

Slăvit să fie Domnul!

 

din vorbirea fratelui Martin Bugărin
la adunarea de la Beiuş – Anul Nou 1982

76. ŞI SĂ TE ÎNTORCI PE ALT DRUM
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol.2

Când nu poți să asculți de ceea ce îți cere Domnul…

La Domnul Iisus vin doi tineri:

fiul cel lunatic adus de tatăl său pentru că rău îl chinuia duhul cel rău(Mt 17, 14-21);

şi tânărul bogat (Mt 19, 16-26). El vine singur, nu este adus de nimeni.

E frumos, e bine că amândoi aceşti tineri au venit la Domnul Iisus. E bine că s-au întâlnit cu Dumnezeu amândoi.

Dar priviţi la întoarcerea lor, căci nu se întorc la fel de mulţumiţi, nu se întorc amândoi binecuvântaţi. (mai mult…)

Tinere dragă, tu cum stai cu ascultarea de Dumnezeu?

din vorbirea fratelui Martin Bugărin (Beiuş)
la nunta de la Timişoara – 29 august 1982

„Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă!…” (I Sam 3, 10).

Tu, fratele meu şi sora mea, de cine asculţi? De Dumnezeu sau de satan? Ce ascultare ai tu în inima ta?

„Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!”

Ce puţini oameni pot rosti aceste cuvinte! Le putea rosti şi împlini un Moise, pentru că el asculta.

Le putea rosti şi împlini Samuel, pentru că el asculta. Eli le ştia, dar nu le putea rosti; nici măcar nu mai putea auzi chemarea Domnului, pentru că i se îmbolnăvise ascultarea faţă de Domnul.

Numai cine ascultă Glasul lui Dumnezeu şi împlineşte Cuvântul Său, numai acela ajunge să spună: „Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!”.

Numai cine îşi ridică inima şi viaţa spre ceruri… (mai mult…)

Belşug în urmarea Cuvântului lui Dumnezeu…

vorbirea fratelui Martin Bugărin (Beiuş)
la adunarea de la Beiuş – 13 septembrie 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Bunul Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, i-a dat viaţă. A pus în lut suflare de viaţă, dar Domnul a ştiut că nu e de ajuns numai viaţa în om, ci i-a făcut încă mai înainte raiul şi fericirea în care să trăiască, i-a făcut soţia şi tot ce era necesar pentru o viaţă fericită.

Deci Domnul Dumnezeu, iată cum a lucrat de minunat! Nu i-a dat omului numai viaţa, suflarea de viaţă – şi cu asta gata –, ci i-a făcut omului şi i-a dat belşug, adică viaţă din belşug, să aibă tot ce-şi dorea, punându-l stăpân peste toate.

Ce fericit era omul atunci că avea viaţă, dar nu numai viaţă, ci viaţă din belşug! (mai mult…)

„CA OILE MELE SĂ AIBĂ VIAŢĂ”

 

Vorbirea fratelui Martin Bugărin (Beiuş)
la adunarea de la Beiuş – 13 septembrie 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Bunul Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, i-a dat viaţă. A pus în lut suflare de viaţă, dar Domnul a ştiut că nu e de ajuns numai viaţa în om, ci i-a făcut încă mai înainte raiul şi fericirea în care să trăiască, i-a făcut soţia şi tot ce era necesar pentru o viaţă fericită.

Deci Domnul Dumnezeu, iată cum a lucrat de minunat! Nu i-a dat omului numai viaţa, suflarea de viaţă – şi cu asta gata –, ci i-a făcut omului şi i-a dat belşug, adică viaţă din belşug, să aibă tot ce-şi dorea, punându-l stăpân peste toate.

Ce fericit era omul atunci că avea viaţă, dar nu numai viaţă, ci viaţă din belşug! (mai mult…)

Oare ce înseamnă viaţa fără belşug, viaţa fără putere, viaţa fără Dumnezeu?

Vorbirea fratelui Martin Bugărin (Beiuş)
la adunarea de la Beiuş – 13 septembrie 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Bunul Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, i-a dat viaţă. A pus în lut suflare de viaţă, dar Domnul a ştiut că nu e de ajuns numai viaţa în om, ci i-a făcut încă mai înainte raiul şi fericirea în care să trăiască, i-a făcut soţia şi tot ce era necesar pentru o viaţă fericită.

Deci Domnul Dumnezeu, iată cum a lucrat de minunat! Nu i-a dat omului numai viaţa, suflarea de viaţă – şi cu asta gata –, ci i-a făcut omului şi i-a dat belşug, adică viaţă din belşug, să aibă tot ce-şi dorea, punându-l stăpân peste toate.

Ce fericit era omul atunci că avea viaţă, dar nu numai viaţă, ci viaţă din belşug! (mai mult…)

CERURI NOI – PĂMÂNT NOU – OM NOU (II)

din vorbirea fratelui Martin Bugărin (Beiuş) la adunarea de Anul Nou 1983 Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbeşte aşa de minunat despre un om din Vechiul Testament – Saul – care a ajuns să trăiască pe pământul cel nou şi cerul cel nou, căci proorocul Samuel i-a spus aşa lui Saul: „Duhul Domnului va veni peste tine… şi vei fi prefăcut într-alt om”  (I Sam 10, 6). „Prefăcut într-alt om…” Saul a ajuns la starea aceea minunată de a fi omul cel nou pe care îl voieşte Dumnezeu şi de care Se foloseşte Dumnezeu în Lucrarea Lui. Samuel i-a spus mai departe: „Când se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine” (I Sam 10, 7). (mai mult…)

CERURI NOI – PĂMÂNT NOU – OM NOU

din vorbirea fratelui Martin Bugărin (Beiuş)
la adunarea de Anul Nou 1983

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

„Căci, iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou, aşa că nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile trecute…” (Isaia 65, 17).

„Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou în care va locui neprihănirea…” (II Ptr 3, 13).

„Apoi am văzut ceruri noi şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră; şi marea nu mai era” (Apoc 21, 1).

 

Fraţilor scumpi şi surorilor iubite! Pentru că stăm acum în pragul Anului Nou, când ne mai despart 100 de minute până ce vom păşi într-un An Nou (1983), să ascultăm ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu acum, în aceste clipe: „Eu fac ceruri noi şi pământ nou!”… (Isaia 65, 17).

Dumnezeu face altfel de ceruri şi altfel de pământ decât sunt acestea pe care le vedem cu ochii noştri cei trupeşti, căci se vorbeşte despre nişte ceruri noi şi un pământ nou în care va locui neprihănirea” (II Ptr 3, 13). Pe pământul cel vechi locuieşte stricăciunea, păcatul, satan, dar pe pământul cel nou şi în cerul cel nou va locui neprihănirea! (mai mult…)

ŞI SĂ TE ÎNTORCI PE ALT DRUM

Vorbirea fratelui Martin Bugărin
la adunarea de la Beiuş – Anul Nou 1982

„Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce” (I Împ 13, 9).

 

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Cuvântul acesta este o poruncă pe care Domnul Dumnezeu a dat-o unui „om al lui Dumnezeu” din vechime. Printre celelalte porunci cu privire la vestirea ce trebuia să o facă împăratului Ieroboam şi altarului din Betel, Domnul îi dă şi nişte porunci cu ceea ce trebuie să facă el, omul lui Dumnezeu, în ţara aceea, în locul acela unde se ardea tămâia viţeilor de aur. Şi îi spune aşa: „Să nu mănânci pâine, nici să bei apă… Şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce”.

Să nu se întoarcă pe drumul pe care se duce… Adică trebuia să vină pe un drum, iar la înapoiere să se întoarcă pe un alt drum. (mai mult…)