Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Romeo Petrașciuc

Romeo Petrașciuc

Oamenii mari ai lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu răzbesc în istorie spre locul ce li se cuvine

„Zilele trecute am avut o bucurie de o gingăşie aparte. În pomelnicul Catedralei Mitropolitane din Sibiu, ce se citeşte sărbătoare de sărbătoare şi Liturghie de Liturgie în Sfântul Altar, la momentul Proscomidiei – deci în miez de sfinţenie absolută –, între numele de vrednică pomenire ce au stat la dăinuirea catedralei sibiene l-am regăsit şi pe Pr. Iosif Trifa.

De ani buni, între ctitorii şi duhovnicii Catedralei din Sibiu, în orice Sfântă Liturghie, Părintele Iosif Trifa – oarecând slujitor la altarul măreţei biserici ardelene – este adus în faţa lui Dumnezeu, împreună-rugător cu cei de după el, spre slava Bisericii Sale.

Oamenii mari ai lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu răzbesc în istorie spre locul ce li se cuvine, cu toată cinstea şi cinstirea de care trebuie să fie înconjuraţi. Astfel de suflete simt mereu nevoia să se situeze între început şi sfârşit, dând sens existenţei celorlalţi, de după ei. Pentru ei, viaţa e mult mai reală decât moartea, pentru că în conştiinţa identificării lor cu însăşi Viaţa, cu Izvorul Vieţii, moartea îşi reneagă legitimitatea, îşi anulează conţinuturile.
 (mai mult…)

Via si (Ne)viii…

Se întâmpla ani în urmă… Descoperisem un bătrân, tipograf de pe vremea Părintelui Iosif Trifa. Un om drept, suav scăpat de sub patina timpului. Apoi am început să îi caut şi pe ceilalţi, supravieţuitorii unui moment de graţie divină, acela de a fi, chiar şi vremelnic, în preajma Părintelui. Şi au fost câţiva, răspândiţi pe fronturile Oastei. Suflete uitate în preocupările noastre, însă iubite nobiliar de Dumnezeu. Rar mi-a fost dat să întâlnesc oameni mai frumoşi, mai luminoşi, mai cuminţi… Fiecare dintre ei în parte a fost ca o filă de acatist. Un acatist dintr-o vecernie a cărei înserare irumpea în Veşnicie. Le vedeai mâinile trudite negăsindu-şi locul de nedisimulată emoţie, ochii vibrând cumpătat a neputincioasă lăcrimare, pentru ca mai apoi, începând să mărturisească despre Părintele lor Iosif, cuvintele să izvodească grai de cazanii. Din amintirile lor, personalitatea Preotului Iosif e una cu totul omenesc de covârşitoare. (mai mult…)

TRAIAN DORZ, „UN AUTOR PRODIGIOS”

Ultima ediţie a Târgului Naţional de Carte şi Revistă religioasă (desfăşurat la Sibiu, între 2-5 noiembrie a. c.) mi-a oferit (încă) un temei de bucurie. La unul din standurile editurilor prezente mi-a reţinut atenţia un autor, Maria-Daniela Pănăzan, şi un titlu: Poezia religioasă românească. O istorie comentată, Ed. Crono Logia, Sibiu, 2017. Un volum impresionant, de 376 de pagini, în care sunt antalogaţi câteva zeci de scriitori de factură religioasă sau care au o pronunţată viziune poetică în sfera religiosului. După câteva pertinente consideraţii analitice (Manifestări ale sacrului în poezie, Influenţe creştine în poezia românească, Ipostaze lirice religioase etc.), la Mărturisitori pentru Hristos. Convergenţe între poezia carcerală şi poezia religioasă, Maria-Daniela Pănăzan îl plasează, în spaţiul poeziei imnografice, şi pe Traian Dorz (pp. 227-230). (mai mult…)

E rândul nostru…

La începutul anului 1929, la apariţia cărţii Trăim vremuri biblice, Părintele Iosif Trifa făcea o radiografiere de-o grea şi sumbră pertinenţă a vremurilor pe care le străbătea lumea de atunci. Invazia nesemnificativului, a trivialităţii ajunsă trăsătură naţională, subversiunile periculoase şi atentatele perfide la sănătatea Neamului, toate acestea îl făceau pe Părintele Iosif să tragă un puternic semnal de alarmă: „Străvechea familie se fărâmiţează… Căsătoria este nimicită de divorţ şi nelegiuire (concubinaj)… Naşterea de copii pentru mulţi pare o pacoste şi se feresc de ea prin fel de fel de leacuri şi lepădări de voie… Desfrâul întrece dragostea legitimă. Sodomia îşi are desfrânaţii ei. O armată de desfrânate ocârmuiesc un nesfârşit norod de sifilitici şi bolnavi… (mai mult…)

ORFANI DE CERTEGE…

Ni s-a mai adăugat un Certege… Dinspre Betleemul Oastei s-a mai unduit către neuitare un colind, înfrăţit în rugăciune, al descendenţilor nobiliari ai lui Iosif, pruncul de oarecând al Borleştilor, care a făcut din Certege leagăn de cântare şi suiş lesne urmăritor către Dumnezeu. An de an, la momentul sărbătoresc al reafirmării crezului Oastei, prin Moţiunea din 12 septembrie 1937, tot mai mulţi fii risipiţi vin către acasă, să îşi întâlnească Părintele. An de an, tot mai mulţi, mai frumoşi, mai luminoşi. Suflete care preferă să stea pe stânca sigură a acestui pisc înalt, din semeţele şi dârzele tărâmuri ale Apusenilor, decât pe gheaţa alunecoasă a naivităţilor cu care suntem asaltaţi zi de zi. (mai mult…)

LIBERTATEA DE A MURI PENTRU HRISTOS

6Anul 2016 se încheie, pentru creştini, cu un bilanţ extrem de sângeros. Potrivit Center for the Study of Global Christianity au fost ucişi aproximativ 90.000 creştini pe parcursul anului care a trecut. Alte 500-600 milioane creştini sunt împiedicaţi să-şi practice în mod liber credinţa, estimează Massimo Introvigne, fondatorul Centrului de studii a noilor religii. În Nigeria s-a înregistrat o creştere de peste 60% a asasinatelor comise de grupări musulmane radicale, cum ar fi Boko Haram. Creştinii sunt în pericol zilnic în Orientul Mijlociu, inclusiv în Irak şi Siria. Coreea de Nord e renumită şi ea pentru cruzimea faţă de creştini. Conform unui raport anual lansat de Release International, cea mai mare ameninţare pentru creştini vine din lumea islamică, cu guverne ostile şi grupări militante. În plus, atacurile militanţilor hinduşi au crescut în India, iar în China congregaţii sunt supuse unor presiuni constante din partea guvernului. Atacuri violente împotriva creştinilor au loc şi în ţări ca Iran, Pakistan. Patriarhia Antiohiei semnala în primăvară că sute de creştini ortodocşi au fost ucişi în Siria, peste 150.000 au fost alungaţi din casele lor, iar bisericile au suferit pagube incalculabile. (mai mult…)

Nobiliara descendenţã

43Mi se întâmplă uneori să am bucuroasa vitalitate a câte unei lecturi cordiale, tonifiante, în care reîntâlnesc înaintaşii, unii cunoscuţi,alţii pe care doar acolo îi descopăr, oameni viguroşi, pentrucare epifaniile erau posibile în orice timp şi în orice loc, mai alesîn spaţii carcerale, când persoane involute, degenerate moral, încercau să le suprime libertatea şi să le curme idealurile, viaţa. Găsesc – aş putea spune frecvent chiar – astfel de nestemate fie în memorialistica de gen, fie în pagini de anchete, urmăriri informative şi penale, păstrate în arhivele statului, fie în nepreţuitele convorbiri cu cei de oarecând, încă lăsaţi vremelnic între noi spreluare-aminte.

Unele dintre aceste note sunt de-a dreptul remarcabile. De pildă, de curând citeam la Petre Pandrea (renumit scriitor, economist, jurist şi avocat în apărerea multor procese cu regimul comunist, pentru a-i scăpa pe oamenii închişi pentru Hristos, fapt pentru care a plătit el însuşi cu ani grei de detenţie) despre un anumit frate ostaş (pe nume Albu) care, închis la Ocnele Mari, a reuşit să readucă în sânul Bisericii-mame pe mulţi dintre iehovişti, baptişti sau alte suflete maladive din punct de vedere duhovnicesc. (mai mult…)

Pãrintele Iosif Trifa și «Iisus Biruitorul»

Pr.Iosif Trifa4Anul acesta foaia Iisus Biruitorul se situează în cel de al 80-lea an al apariţiei sale. Un interval de timp al binecuvântării lui Dumnezeu şi al responsabilizării, totodată. Şi un an în care, cred, ar trebui să luăm act ceva mai angajat asupra fidelităţii misiunii şi mesajului Părintelui Iosif şi al colaboratorilor săi pentru fiecare dintre noi. Din păcate, misiunea şi impactul lecţiei Iosif Trifa în contextul gazetăriei româneşti, atât bisericeşti, cât şi laice, şi rolul catalizator al scrierilor sale suferă încă de o nefirească şi nedreaptă îndosariere.

Despre Părintele Iosif Trifa s-a scris destul de puţin sau, atunci când s-a scris, nu întotdeauna „scriitorul” a reuşit să depăşească fragmentarismul sau miopia abordării. De multe ori, disimulata mărturie a exegezei a făcut casă bună cu autosatisfăcătoarea prejudecată, construită nu atât pe metoda după care s-au trasat principiile gazetăreşti şi după care s-a întrupat eficienţa spirituală, cât pe evaluări contextuale (operate în coada lui se zice că), nu o dată orchestrate la adăpostul convenţionalismelor de interpretare. (mai mult…)

Dumnezeu nu cere minuni, pe acelea le face el

Povestesc Bătrânii că unui pustnic Dumnezeu i-ar fi cerut, drept osteneală, să împingă în toate zilele vieţii lui o stâncă mare, aflată lângă bordeiul său.

Şi mulţime de ani s-a nevoit însinguratul monah tot împingând la acea piatră, din răsărit şi până în apusul soarelui, dar stânca nici c-a mişcat-o vreun deget. Istovit fiind de la o vreme, potrivnicul diavol i-a adus numaidecât şi gândul zădărniciei ostenelilor sale. Deci s-a rugat atunci monahul, iar mai pe urmă L-a întrebat pe Dumnezeu unde a greşit de nu s-a mişcat din loc acea piatră… Şi pentru ruga lui stăruitoare, Domnul i-a adus aminte că ascultarea lui fusese să împingă piatra, nicidecum s-o urnească din loc! Deci truda lui n-a fost nicicând zadarnică, pentru că, tot împingând piatra, braţele şi tot trupul i-au devenit mult mai puternice!
„Adevărat, nu ai mişcat stânca, însă tu nu trebuia decât s-o împingi! Eu sunt Cel care voi muta acum piatra, pentru ascultarea ta!” Şi stânca a plecat la vale, după cum a fost cuvântul Domnului! (mai mult…)

Depinde ce e mai important pentru oameni

Se povesteşte că un călugăr a fost nevoit a merge într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de cineva foarte
apropiat, din rudeniile sale. În mijlocul vacarmului din acea cetate, deodată monahul s-a oprit, pretinzând că a auzit un greiere. Uimit, tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada şi căutând atent sub un copac, călugărul a găsit greierele, spre stupefacţia rudei sale.

„Trebuie că ai un auz supraomenesc!”, îi zise acesta. „Nu. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde însă de ce asculţi cu ele”, i-a răspuns monahul. „Nu se poate! Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!” „Depinde de ceea ce este important pentru tine. Să facem o demonstraţie.” (mai mult…)