Home Sf. Nicolae Velimirovici

Sf. Nicolae Velimirovici

O vorbire între Dumnezeu, care are credinţă, şi sufletul care este fără credinţă

„În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” (Psalm 41:1-2)

Acesta nu este strigătul omului sărac şi simplu, care nu are nici o cale ca să-şi curăţească sufletul cu înţelepciunea omenească, cunoaşterea şi îndemânările lumeşti, filozofia şi arta lumii: cunoaşterea firelor frumoase din care se ţes vieţile şi firea oamenilor. Nu este aşa; ci este strigătul trist şi curat al împăratului, bogat în bogăţii pământeşti, isteţ la minte, nobil în mişcările inimii şi puternic în tăria şi lucrările voii sale. Curăţind sufletul cu toate astea, pe care le râvneşte sufletul care nu este liber în această lume, Împăratul David a simţit îndată că setea sa duhovnicească nu era doar de nepotolit, ci sporise la asemenea măsură, că toată această lume materialnică nu era în stare cu nici un chip să pună stăpânire pe el. Atunci El S-a simţit în această lume, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă (Psalm 62:3), şi a strigat către Dumnezeu ca spre singurul Izvor de băutură nemuritoare, după care tânjeşte sufletul care are judecată şi s-a trezit. „Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” (mai mult…)

error

Duminica a patra din Post (a sfântului Ioan Scărarul – Vindecarea fiului lunatic – Predica de pe munte, Fericirile) Ev. Marcu 9,17-32

De la începutul lumii şi al veacurilor, toate neamurile pământu­lui au crezut într-o lume a duhurilor nevăzute. Dar rătăcind în această credinţă, oamenii au văzut mai multă putere la duhurile rele decât la cele bune şi, cu timpul, au ajuns să se închine duhuri­lor rele, să le ridice temple, să le aducă jertfe şi rugăciuni şi să aler­ge la ele pentru orice lucru. Cu timpul multe neamuri au părăsit cu totul credinţa în duhurile bune; au rămas cu credinţa în duhurile rele, în depravaţii „zei”, cum le ziceau acestora. Lumea a ajuns să fie o întrecere între oameni şi duhurile rele: care pe care. Duhurile îi chinuiau tot mai mult pe oameni, orbindu-i, căutând să le ştear­gă din minte orice gând la un Dumnezeu bun, orice înţelegere a puterii duhurilor bune. (mai mult…)

error

Hristos este minunea istoriei pe acest pământ

Sf. Nicolae Velimirovici
Predică la Duminica Ortodoxiei

Cât de mare şi însufleţitoare de temere este arătarea lui Dumnezeu – O, cât de mare şi însufleţitoare de temere este Dumnezeul Cel viu!

Puterile îngereşti stau înaintea Lui cu cutremur; serafimii îşi ascund feţele sub aripioarele lor înaintea luminii strălucitoare şi a frumuseţii de negrăit prin cuvânt, a Lui.

Cât de strălucitor este soarele! Cât de frumos este cerul înstelat! Cât de întins este oceanul învolburat! Cât de măreţi sunt munţii uriaşi! Cât de înfricoşători sunt norii purtători de tunete şi vulcanii aruncători de lavă! Cât de minunate sunt pajiştile acoperite cu flori, cu miile lor de izvoare şi cu turmele lor albe! Dar toate acestea sunt lucrarea mâinilor lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile cele trecătoare, făcute de către Ziditorul Cel fără de moarte. Zidirea sa fiind atât de minunată, atunci cum trebuie să fie Ziditorul?

Dacă în inima omului se află frică, sau bucurie, sau lacrimi înaintea zidirii lui Dumnezeu, atunci ce se află în inima omului când se află înaintea Ziditorului Celui atotputernic şi viu? (mai mult…)

error

Știi tu oare, fiule?

De ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie, și se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie?
Din pricina răutatii oamenilor, firea s-a turburat și și-a lepădat rânduiala.
Știi tu oare, fiule, de ce țarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă?
Pentru că și fiicele oamenilor își urăsc rodul pântecelor lor și îl ucid în plină creștere.
Știi tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă și roadele pământului nu mai au gustul de odinioară?
Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputința în toata firea.
Știi tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă înfrângeri din pricina neînțelegerii dinlăuntru și din pricina vrajbei, și mănâncă pâinea amărâtă de lacrimi și urâciune? (mai mult…)

error

Simbolul de credință (Crezul) – Tâlcuire la articolul XI

Ce înseamnă expresia din Crez: „Aștept învierea morților”?

Aşteptăm învierea spirituală a păcătoşilor zi de zi, ceas de ceas. Aşteptăm ca sufletele împestriţate şi înnegrite de păcat să se albească şi să revină la viaţă prin pocăinţă. Şi noi ne bucurăm împreună cu îngerii din cer când măcar un păcătos se pocăieşte şi se întoarce la Hristos (Luca 15, 10). Ne bucurăm cu Tatăl, care găsindu-şi fiul rătăcitor a spus: „Acest fecior al meu era mort şi a înviat” (Luca 15, 24). Adesea aşteptăm acest fel de înviere şi adesea o primim.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, pp. 49-50)  (mai mult…)

error

Simbolul de credință (Crezul) – Tâlcuire la articolul VIII

Articolul al VII-lea al Simbolului de Credință

96) Care este articolul al VIII-lea din Simbolul Credinţei?

„Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin prooroci”.

97) De ce Duhul Sfânt este numit Domnul?

Este numit astfel, aşa cum Domnul este numit Tată şi Fiu. (mai mult…)

error

Simbolul de credință (Crezul) – Tâlcuire la articolul VII

Articolul al VII-lea al Simbolului de Credință

81) Care este articolul al VII-lea din Simbolul Credinţei?

„Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit”

82) Ce ne învaţă articolul al VII-lea din simbolul credinţei?

Despre a doua venire a lui Hristos, despre judecata Sa asupra celor vii şi asupra celor morţi şi despre înfăptuirea împărăţiei Sale cvenirereşti veşnice.

83) Se va deosebi a doua venire a lui Hristos de cea dintâi?

Se va deosebi, iar fiinţele vor fi şi ele diferite. Prima Sa venire a fost în mare smerenie, spre a sluji oamenilor şi spre a Se jertfi pentru ei. A doua Sa venire va fi cu mărire şi cu slavă spre judecata oamenilor, vii şi morţi. (mai mult…)

error

Simbolul de credință (Crezul) – Tâlcuire la articolul V

Articolul al V-lea al Simbolului de Credință

57) Care este articolul al V-lea din Simbolul Credinţei?

„Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”.

58) Care a fost cea mai mare biruinţă a lui Hristos?

Învierea Sa din morţi.

59) Ce a arătat mai presus de toate dumnezeirea Sa atotputernică?

Iarăşi, învierea Sa. (mai mult…)

error

Simbolul de credință (Crezul) – Tâlcuire la articolul IV

Articolul al IV-lea al Simbolului de Credință

47) Care este articolul al IV-lea din Simbolul Credinţei?

„Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, şi a pătimit şi S-a îngropat”.

48) Care au fost acuzatorii lui Iisus Hristos?

Preoţii evrei şi fariseii, care-L pizmuiau pe Iisus Hristos pentru că săvârşise minuni mari, pe care ei nu le-au putut săvârşi, şi pentru că poporul era mult mai apropiat de El decât de ei.

49) Cine a fost judecătorul care l-a osândit la moarte pe Iisus?

Pilat din Pont, guvernatorul roman al Palestinei, ca reprezentant al împăratului de la Roma. (mai mult…)

error