Fratele Titus NECULCEA
Voi povesti ceva referitor la starea şi împrejurările şi motivele care au determinat întoarcerea mea la Dumnezeu. Ea este lungă, greoaie şi încărcată de multe încercări. Eu caut doar să spicuiesc din ele numai pe cele mai importante. Eu am fost miner, am lucrat în subteran. În 1955, m-am eliberat din armată. În primăvara anului 1956, am plecat pe un şantier la lucru în Constanţa, unde nu mi-a convenit felul de salarizare şi de acolo m-am mai luat cu cineva şi am plecat direct în Petroşani. M-am dus la mina Petrila şi m-am angajat acolo. Am lucrat acolo 4 ani de zile. În 1959, toamna, m-am întors la Leşunţ. Mi-am făcut transferul la mina din zona Bazinul Domnilor. M-am întors pentru că era mai aproape de casă, tocmai începusem să-mi fac un pic de casă şi, ca să fiu mai aproape de familie şi de casă, m-am retras aici. În 1960, pe 8 ianuarie, am avut un accident de moarte. Prin mila lui Dumnezeu, am scăpat. Dar după dreptatea lui Dumnezeu trebuia să mor. Nu ştiu care o fi fost pricina că Dumnezeu S-a îndurat de mine, că doar n-am fost credincios aşa cum trebuia. Dar am avut ceva de la Dumnezeu la care să fiţi foarte atenţi: am avut un dar înnăscut şi cred că acesta m-a ajutat. În viaţa mea nu mi-a plăcut să-mi bat joc de cineva, să râd de cineva, să fac glume, să fac alte exchibiţii, cu toate că nu citisem Biblia şi nu cunoşteam Taina Cuvântului lui Dumnezeu. Dar dacă cineva făcea batjocură de cineva, eram cel mai aprins împotriva celui care îl batjocorea. Aveam o compasiune faţă de oamenii necăjiţi, oamenii infirmi, oamenii bolnavi, chiar mintali. Mi-aduc aminte de un caz de prin şantier, din Constanţa. Au plecat cu noi din zona Rădăuţiului şi din alte sate vreo 15, printre care a fost şi un om mai redus aşa mintal, mai slăbuţ în a judeca, în a aprecia lucrurile. Acolo, pe şantier, unii căutau să facă batjocură de el şi s-a întâmplat că chiar în dormitor dormeam şi erau nişte şmecheraşi de prin zona Dobrogei care îl luau în batjocură, ba îl scoteau din minte, îl chemau la băut, îi luau banii, îi beau. Interveneam cu multă brutalitate şi o dată chiar m-am răzvrătit cu scandal împotriva acelora şi eram tânăr, sigur, tărişor. Mi-aduc aminte că am prins de un pat, ei se răţoiau la mine, şi când am prins de un pat şi l-am învârtit deodată, au fugit afară. I-am luat apărarea, nu s-au mai legat de el. Deci acesta o fost principiul meu, pentru care cred că Dumnezeu S-a îndurat de mine. (mai mult…)
În ziua morţii, atât e de scurtă viaţa cât de azi-dimineaţă până acum, deci o zi. Dacă ai trăi şi o mie de ani pe pământ, în ziua morţii viaţa e o zi, atât îţi apare în partea stângă, de-o zi, iar în partea dreaptă îţi apare veşnicia, îi vezi nesfârşitul şi te vezi implicat în ea, adică vezi că nu ai nici tu sfârşit ori în bine ori în rău. Acesta e primul secret.