Fratele Titus NECULCEA
În ziua morţii, atât e de scurtă viaţa cât de azi-dimineaţă până acum, deci o zi. Dacă ai trăi şi o mie de ani pe pământ, în ziua morţii viaţa e o zi, atât îţi apare în partea stângă, de-o zi, iar în partea dreaptă îţi apare veşnicia, îi vezi nesfârşitul şi te vezi implicat în ea, adică vezi că nu ai nici tu sfârşit ori în bine ori în rău. Acesta e primul secret.
Al doilea secret al morţii este că tot ce ai făcut în viaţă bine sau rău se filmează, se fotografiază. Nimic nu se trece cu vederea. În ceasul morţii vine îngerul de la botez, după cum e arătat în Biblie, cum spune şi Mântuitorul, vine îngerul şi spune: Uite aici, te duce la locul faptei, uite aici ai făcut răul acesta aşa şi-aşa. Automat recunoşti. Da, am făcut răul acesta. Şi, după ce recunoşti, vine mustrarea conştiinţei. Aşa-i de amară mustrarea conştiinţei şi primul gând care te duce ca să te uşurezi, ai vrea să dispari să nu mai exişti, adică să te descompui, să nu mai exişti ca să scapi de mustrarea conştiinţei, dar nu scapi. Trece la o altă poziţie. Uite, aici ai putut să faci binele acesta şi nu l-ai făcut. Automat recunoşti: Da, am putut să fac binele şi nu l-am făcut. Iar vine mustrarea conştiinţei şi poziţie cu poziţie te duce până la capătul vieţii, până la momentul acela în ceasul în care eşti după care dispare şi apare un întuneric şi o groază. (mai mult…)
