Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Tudosanu Ancuța

Tudosanu Ancuța

„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.”

Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?

Două pietre mari se pun pe inima omului când face neascultare de această poruncă: răutatea și minciuna. Dumnezeu se adresează fiecăruia în parte ca un părinte iubitor, noi suntem cei care alegem să ascultăm sau nu. Când suntem strigați, răspundem sau ne împotrivim. Uneori suntem constrânși și trebuie să ascultăm de glasul ce ni se adrează împlinind cererea dată. Dumnezeu însă ne dăruiește libertatea deplină de a asculta sau nu de Cuvântul lui. La prima vedere pare atat de ușor, fac ce vreau, cum vreau și la urmă ajung la Dumnezeu, ei bine nu e așa. Libertatea dată nouă e o libertate absolută și de aceea e ghidată de învățături și îndemnuri, e ca un drum cu indicatoare ce duc la cer. Când cotești de pe drumul corect întâmpini greutăți și durere, de aceea vei spune că nu e libertate și nu e un Dumnezeu bun cel pe care L-am amintit mai sus. (mai mult…)

„Strigătul mut” se va auzi!

Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?

Dreptul piere și nimeni nu i-a aminte, se duc oamenii cinstiți și nimănui nu-i pasă, că din pricina răutății a pierit cel drept” (Isaia 57,1)

Aș dori să leg acest verset , care deschide capitolul 57 din Isaia, de durerea cea mai mare a veacului, a lumii de astăzi: avortul.

        Sub razele aspre a unui cer, în care secolul vitezei este stăpânitor, ne ducem viața noi trupurile locuite de suflet ,prin care avem viață dar care este cel mai uitat chiar neprezent în preocupările majorității. Din clipa când pășin prima dată pe pământ, în fața noastră apare drumul, drumul ce are ca sfârșit moartea. Adică granița , ce te separă de ceea ce va urma ,cum lucrezi ogorul vieții așa vei secera și cum îți vei așterne așa vei dormi. Sufletul are hrana lui iar trupul hrana lui, hrănirea exclusivă a trupului aduce moartea sufletului, însă hrănirea sufletului aduce viață și trupului. (mai mult…)

Semnul Crucii

Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?

„Are și lemnul Crucii un fruct,dar contrar celui din care au gustat strămoșii .Este fructul puterii de înfrânare și de răbdare.” Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae

Atunci când rostim cuvântul „Cruce„ mulți dintre noi ne gândim la suferință, o suferință pe care omul nu o poate suporta.Crucea era făcută din lemn, avea dimensiuni mari fiind folosită ca semn de batjocură și tortura făcătorilor de rele. Întradevăr era ceva de disprețuit , de hulit până în clipa când din Sfânta Treime se coboară pe pământ Fiul care va lua asupra Sa întregul păcat pentru a ne curăți prin jertfa Sa pe cruce . Din acel moment Crucea nu mai este semnul umilirii ci este triunful omului, semnul Biruinței prin care se împacă cu Hristos.

El a coborât pe pământ, a luat chip de om, a suferit ca un rob dar a biruit ca un Dumnezeu. Îl vedem în postura de neputință, atunci când se pregătea să-și dea suflarea în mâinile Tatălui „ Și pe la ceasul al noulea Iisus a stigat cu glas mare ”Eloi Eloi Lama Sabahtani” adică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?”( Matei 26,46). Dar nici în acel moment, când crucea era ridicată și ranele cuielor îl dureau, coroana îl apăsa adânc nu uită pentru ce a fost trimis și se roagă pentru cei care l-au răstignit, acuzat și biciuit „Iar Iisus zicea: Părinte iartă-le lor ,că nu știu ce fac„ ( Luca 23,34). Cuvintele de batjocură , închinăciunile hulitoare „ apoi îngenunchiau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: Plecăciune Împăratul Iudeilor ( Matei 27,29), nu L-au împiedicat să îl i-a cu Sine în rai pe tâlharul care s-a căit „ Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”( Luca 23-43). De aici reiese că cei care păcătuiesc căindu-se pot avea viață veșnică . (mai mult…)

Sfântul Simeon Noul Teolog – Puţină învăţătură despre fire, privind creaţia lumii şi zidirea lui Adam.

Dumnezeu nu a dat la început primilor oameni zidiţi numai raiul, cum socotesc unii, nici nu l-a făcut numai pe om nestricăcios, ci cu mult mai mult şi înaintea lui, tot pămîntul acesta pe care îl locuim şi toate cele de pe pămînt, ca şi cerul şi cele din el, aducîndu-le la fiinţă în cinci zile. În a şasea zi a zidit apoi pe Adam şi l-a aşezat pe el domn şi împărat al întregii lumi văzute. Şi nici Eva nu era atunci adusă la existenţă, nici raiul, ci numai lumea aceasta fusese creată ca un fel de rai, nestricăcioasă, dar materială şi supusă simţurilor  . (mai mult…)

Cum ar trebui să ne schimbe Psaltirea?

 S-a spus pe bună dreptate că Psaltirea este prescurtarea intregii Sfintei Scripturi „sub cea mai ilustrativă și mai stralucitoare formă”. Încercarea de a reda in sinteză principiile doctrinare care se degajă din ansamblul ei este un lucru cât se poate de anevoios. Învățătura despre Dumnezeu sau teologia psalmilor, în sens restrains, în legatură cu aceasta stau toate celelalte teme de doctrină sau morală. De reținut că elementele de bază ale teologiei psalmilor, adică ale învățăturii despre Dumnezeu sunt de origine biblică. Izvorul lor este revelația mozaică. Psalmiștii n-au facut altceva decât să se inspire din ceea ce Moise a scris in cărțile sale despre Dumnezeu, pe baza viziunilor ce le-a avut. Ca oricare carte a Sfintei Scripturi, tot astfel și Psaltirea cuprinde precepte religios-morale dintre cele mai inalte. Acestea sunt adecvate cu calitatea pe care o are omul ca ființă socială, incadrată intr-o comunitate, față de care are îndatoriri majore de îndeplinit. Înainte de orice, el se află însă înaintea lui Dumnezeu, ceea ce face ca responsabilitatea sa față de Creatorul său să se situeze deasupra oricăror alte îndatoriri. (mai mult…)

Ce putere are citirea Psaltirii și care e baza teologică a citirii ei?

 Psaltirea este definită ca fiind o carte bisericească de ritual care cuprinde psalmi atribuiți lui David și care face parte din Vechiul Testament. Am întalnit ca definiție a Psaltirii : fiind firul aurit ce trece prin frumosul veșmânt care este Slujba divină a Bisericii Ortodoxe. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că oriunde s-ar uita în Biserică găsește Psaltirea ca fiind ; „prima , ultima și centrală”.Iată câteva exemple: La Sfânta Liturghie întâlnim foarte multe extrase din Psalmi, la Sluba Vecerniei, în Molitfelnic la fel întâlnim Psalmi. „Psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei și al valurilor gândurilor; el face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este tovarășul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrajmașie. Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru oboseala zilei, pavăză și mângaierea oamenilor credincioși, iar pentru femeile credincioase, una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite și patimile să fie înfrânate. Început pentru începători, el este creștere pentru cei care propășesc pe calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii.” (mai mult…)

Cum ar trebui să cultivam răbdarea și smerenia?

Pentru a putea răspunde, trebuie să vedem definiția teologică celor doi termini. Răbdarea este definită în dicționar ca fiind capacitatea firească de a suporta greutăți fizice sau morale. Trecută la virtute răbdarea ne face să suportăm răstriștile cu bărbăție fără a cârti.

Smerenia este definită ca o atitudine umilă, supusă, respectoasă, comportare plină de bună cuviiță. Sfântul Ioan gură de Aur spune că smerenia este temelia pe care se pot înălța fără primejdie orice altceva. Smerenia este izvorul tuturor virtuților.

Cat de frumos se înțelege cum trebuie sa fie comportamentul unui om din cele spuse mai sus. Dumnezeu face din răbdare o condiție de mântuire, „așa a zis apostolului: ve-ți devei fii lui Dumnezeu , așa arăta El: ve-ți fi desăvârșiți și reînoiți prin naștere cerească, dacă Răbdarea Părintelui rămâne în voi, dacă asemenea cu Dumnezeu se manifestă în voi și strălucește în faptele voastre. Ce mare slavă este a fi asemănător lui Dumnezeu , ce fericice, cat de mare, să ai în virtuțile tale ceva care să poată egala cu lauda ce se aduce lui Dumnezeu”. (Sf.Ciprian) (mai mult…)

Cum ar trebui să mă raportez față de semenul meu din perspectiva Sfinților Părinți?

Cuviosul Porfirie ne îndeamnă: Dragostea pe care o avem pentru aproapele nostru întărește și înmulțește dragostea pentru Dumnezeu. Aceasta este a doua poruncă pe care ne-o dă Domnul nostru Iisus Hristos: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22, 37-39) .

Apoi Sfântul Paisie Aghioritul ne spune : „Omul merită să fie iubit numai pentru că este chipul lui Dumnezeu. Nu are importanță nici dacă este bun sau rău, virtuos sau păcătos. Omul merită să fie iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit și S-a jertfit pentru oameni păcătoși, destrăbălați: N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Marcu 2, 17). În acest fel trebuie să-i iubim pe toți, fără deosebire.” (mai mult…)

Cum trăim noi astăzi prețul răscumpărării?


„Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?” 

„Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferință. Și fiindcă Și-a dat viața ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmașii Săi, își va lungi viața și lucrul Domnului în mana Lui va propăși”  (Isaia 53,10)

Prin căderea în păcat omul a pierdut comuniunea harică cu Dumnezeu intrând în osândă la moartea spiritală. Condițiile necesare mântuirii nu le putea îndeplini decat o Ființă deosebită, atotputernică, deci numai Dumnezeu însuși: „Eu numai eu șterg nelegiuirile voastre” (Isaia 43,25) (mai mult…)