Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „Eu mă voi bucura şi dincolo de mormânt …”

„Eu mă voi bucura şi dincolo de mormânt …”

„Eu mă voi bucura şi dincolo de mormânt …”

Noi nu putem merge la mormântul lui în fiecare zi, nici în fiecare an chiar (unii n-au fost niciodată şi poate nici nu pot merge), dar să ştiţi că Părintele Iosif, cu duhul lui, este prezent în această seară în mijlocul nostru. El este aici! Se bucură de dincolo de mormânt de buna orânduială, de dragostea frăţească, de râvna voastră şi de jertfa pe care aţi făcut-o.

Dragii mei fraţi, surori, tineri şi bătrâni, mă adresez tuturor cu cuvintele Părintelui Iosif, care a plecat din mijlocul nostru la 12 februarie 1938 şi, cu şase luni înainte de plecarea lui, a spus: „Dragii mei fraţi, nu vă întristaţi că clipa plecării mele este aproape”. El o simţea. Doar şase luni au mai fost, din septembrie şi până în februarie, când el a plecat. Zice: „Eu mă voi bucura şi dincolo de mormânt când voi veţi avea Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia –, cartea de cântări şi veţi veni şi la mormântul meu, când veţi putea, ca şi acolo să-L mărturisiţi pe Domnul”. Noi nu putem merge la mormântul lui în fiecare zi, nici în fiecare an chiar (unii n-au fost niciodată şi poate nici nu pot merge), dar să ştiţi că Părintele Iosif, cu duhul lui, este prezent în această seară în mijlocul nostru. El este aici! Se bucură de dincolo de mormânt de buna orânduială, de dragostea frăţească, de râvna voastră şi de jertfa pe care aţi făcut-o. Această trâmbiţă de chemare a lui de acum cincizeci şi trei de ani a pornit pe meleagurile ţării şi el prin duhul a văzut ce vedeţi frăţiile voastre care sunteţi aici prezenţi. El se bucură de această întâlnire a noastră la un prilej de nuntă duhovnicească, fiindcă el asta a visat-o în mintea şi-n gândul, şi-n sufletul lui. Asta a dorit-o el: ca românul şi creştinul să se dezbaiere, să se dezlege de cârciumă şi de toate nelegiuirile în care a trăit şi să vină la picioarele Domnului Iisus, şi să trăiască o viaţă cu El aşa cum noi încercăm să dăm o pildă lumii de astăzi, acelor oameni care n-au gustat cât este de bun Domnul; cât este de dulce Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Mai dulce decât mierea, decât picurul din fagur este Cuvântul Tău în inima mea”.

Aşa este, fraţilor! Dovadă că şi voi aţi părăsit casele, odihna, liniştea, aţi dat bani pe maşină, pe tren, aţi ostenit şi aţi venit aici. Pentru ce? N-aţi venit să mâncaţi şi să beţi. Aţi venit să vă umpleţi sufletele de Domnul Iisus. Voi acum sunteţi şcolarii Duhului Sfânt, dragii mei, aşa cum bine au spus vorbitorii dinaintea mea. Voi sunteţi elevi noi în şcoala cea nouă, biblică. Voi aţi venit aici să învăţaţi încă o lecţie pe care să o daţi şi altora. Voi aţi venit aici să vă însuşiţi cuvintele de aur ale Evangheliei. Voi aţi venit aici să vă transformaţi, să vă faceţi din draci, oameni, căci draci am fost… Şi ce erau acei draci care erau în Maria Magdalena, care erau în îndrăcitul din părţile acelea? Ce era acela care se băgase în Petru când i-a spus Domnul: „Înapoia mea, satano!”, decât drac? Şi Domnul Iisus a venit să facă din draci îngeri, sfinţi, oameni ai lui Dumnezeu, oameni din Casa lui Dumnezeu. Dacă vreo patimă încă ne mai stăpâneşte, pe acest demon trebuie, în seara aceasta, să-l aruncaţi şi să-i spuneţi: „Ajunge cât ţi-am făcut voia! De acum înainte vreau să fac voia lui Dumnezeu. De acum înainte trebuie să-I slujesc lui Hristos. Înapoia mea, satano!”.

Fraţii mei şi surorile mele, tineri şi bătrâni! Noi suntem aceşti şcolari: unii cu perii albi, de douăzeci, treizeci de ani, de patruzeci de ani în această Lucrare; alţii sunt numai de cinci, de zece; alţii poate sunt numai de doi, trei, iar alţii sunt în primul an. Slăvit să fie Domnul că nu avem numai o clasă, ci sunt mai multe clase. Şi elevii sunt toţi într-o şcoală, dar nu-s toţi într-o clasă, ci începând din prima clasă până la ultima. Şi între noi la fel este. Dar ne bucurăm când elevii sunt harnici, stăruitori la învăţătură, nu sunt uituci, ci, din contră, îşi notează lecţiile, răspund la întrebările profesorului. Dragii mei, profesorul nostru, Domnul nostru, învăţătorul nostru, dascălul nostru este Domnul Iisus. Dacă noi putem răspunde la toate întrebările Lui (pe care le-au pus fraţii mai înainte): dacă suntem aşa şi‑aşa, şi-aşa… dacă Domnul Iisus este cu mine când eu mă duc în cutare loc, dacă deci putem răspunde la toate întrebările acestea, eşti un elev sârguincios, vei primi o notă bună şi vei promova clasa. Şi vei ajunge să moşteneşti viaţa veşnică pe care a făgăduit-o El. Dar dacă te-ai culcat pe urechea că tu eşti un ostaş şi o ostăşiţă, dar nu ţi-ai învăţat lecţia şi te duci nepregătit, vei lua nota patru şi chiar şi doi şi unu, aşa cum obişnuiesc profesorii la şcoală să dea. Dragii mei, voi nu aveţi de răspuns în faţa unor oameni. Nu în faţa noastră daţi examenul, ci în faţa lui Hristos, în faţa lui Dumnezeu, în faţa cugetului tău, atunci când eşti singur în cămăruţa ta şi când ţi-ai plecat genunchii smeriţi, când ţi-ai împreunat mâinile şi ţi-ai ridicat inima şi ochii către Domnul.

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la nunta de la Goioasa – 25 septembrie 1976

155. LUCRAREA ARE NEVOIE DE GARD
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, vol. 4

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!