După Botezul Domnului, îl sărbătorim pe cel care s-a învrednicit să pună mâna sa pe creștetul Stăpânului, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Când Înaintemergătorul Domnului a fost întrebat de către trimișii dintre farisei – „Tu cine ești? (…) Ce spui tu despre tine însuți?” –, acesta a răspuns: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie «Îndreptați calea Domnului», precum a spus profetul Isaia” (In 1,23-26). Botezătorul Domnului a strigat nu numai în pustie, ci și în sate și orașe, de s-a auzit până la cel mai înalt nivel al conducătorilor politici și religioși: Nu-ți este îngăduit!… A strigat puternic împotriva păcatului în Țara poporului iudeu.
Ca și Sf. Ioan Botezătorul, și Oastea Domnului s-a ridicat în pustia duhovnicească a României celei Mari și a strigat împotriva păcatului, biciuindu-l. Dorința Părintelui Iosif Trifa a fost ca toată România să se pocăiască și la cunoștința adevărului să vină: „Când de la Nistru, până la Tisa, tot românul se va hotărî împotriva păcatelor (…), atunci – și numai atunci – am asigurat pe veci viitorul acestei țări”. Rog cititorul să-mi îngăduie o neînsemnată parafrazare a acestui celebru citat al Părintelui Iosif aflat în Ce este Oastea Domnului, ediția 2003, pg. 244, astfel încât „hotarele țării” să se extindă la toată Europa: „Când de la Volga, până la Tamisa, tot europeanul se va hotărî împotriva păcatelor; când din Scandinavia, până în Sicilia, tot europeanul se va aprinde de dorul și de dorința să trăiască o viață după Evanghelia lui Hristos; când țara aceasta [UE] se va umple de fronturi și de ostași hotărâți de luptă împotriva păcatelor; când vom cuceri a doua oară această țară pentru Evanghelia lui Hristos [până la 1054, Europa a fost creștin-ortodoxă], atunci – și numai atunci – am asigurat pe veci viitorul acestei țări [UE] și al acestui Neam [al europenilor]. O, cum s-ar schimba, ca prin minune, stările din țara noastră [din UE], dacă oamenii din ea s-ar hotărî pentru Iisus Hristos!”
Europa secolului al XXI-lea se află într-o stare morală extrem de decăzută. Scriitorul André Malraux, care a fost și ministru francez al Culturii pe vremea Războiului Rece, a lansat un binecunoscut cuvânt: „Secolul al XXI-lea va fi religios/spiritual/mistic, sau nu va fi deloc”; nu va fi „deloc” în sensul în care, dacă nu va lupta pentru drepturile lui Dumnezeu în lume, el, secolul al XXI-lea, nu va putea fi doar pe jumătate spiritual, ci ori va fi în întregime spiritual, ori nu va fi deloc spiritual.
În legătură cu starea morală decăzută a Europei, Sfântul Nicolae Velimirovici, în cartea sa «Prin fereastra temniței» (Ed. Predania, 2009), spunea despre secolul al XX-lea: „Veacul al XVIII-lea a însemnat răzvrătirea împotriva Bisericii și clerului a Pontifului Roman. Veacul al XIX-lea a însemnat răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. Veacul al XX-lea înseamnă pactul cu diavolul” (pg. 83). „În perioada sa Creștină, atunci Apusul era ortodox, el vedea cu duhul și privea cu mintea. Însă cu cât s-a îndepărtat mai mult de adevărul și virtuțile creștine, cu atâta i s-a scurtat vederea duhovnicească, până ce, în veacul al XX-lea, aceasta s-a întunecat de-a binelea” (pg. 105). Și spune în continuare Sfântul Nicolae: „Omenirea apuseană de astăzi e mai oarbă decât Arabia musulmană, decât India brahmanilor, decât Tibetul budist și decât China animistă. O mai mare rușine pentru Hristos decât aceasta, ca cei botezați să fie mai orbi decât cei nebotezați, nici că se poate” (pg. 106). Și toate acestea, „nu în vechea Romă păgână, ci în mijlocul Europei botezate!” (pg. 83). Veacul al XXI-lea are șansa revenirii la perioada credinței creștine a mileniului întâi, atunci și numai atunci când „țara aceasta [UE] se va umple de fronturi și de ostași hotărâți de luptă împotriva păcatelor”. Or, în acest context, Oastea Domnului poate fi „Ioan Botezătorul” Europei; ea trebuie să strige cu putere: „Îndreptați calea Domnului! Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!” Pentru ca secolul al XXI-lea să mai „existe” încă, să mai fie spiritual încă, este de dorit ca și Oastea Domnului – prin frații ostași de pe cuprinsul întregii Europe, prin traducerea lucrărilor înaintașilor Oastei Domnului în toate limbile Europei – să participe la asanarea morală a poporului european.
Dorința Sfântului ierarh sârb să fie și dorința noastră: „Fie ca Europa să se reboteze și să se întoarcă spre Hristos! Să pomenească pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pe cei Doisprezece Apostoli, iar solzii de pe ochii ei vor cădea. Și va fi din nou frumoasă, precum era în urmă cu o mie de ani, Europa ortodoxă a lui Hristos. Și va fi fericită, iar noi împreună cu ea” (op. cit., pg. 107). Căci se știe deja că dacă nu-ți trăiești botezul, ajungi să nu-i înțelegi rostul.
Aurel MATEI
în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVII, nr. 2 (1030) 4-10 IANUARIE 2016
1 Comment