În vremea aceea, vrea Iisus să meargă în Galileea şi a aflat pe Filip şi i-a zis lui: „Vino după Mine”. Şi era Filip din Vitsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. A aflat Filip pe Natanail şi zice lui: „Pentru care a scris Moise în lege şi proroci, am aflat pe Iisus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret”. Şi a zis Natanail lui: „Din Nazaret poate fi ceva bun?”. Zice Filip lui: „Vino şi vezi”. A văzut Iisus pe Natanail venind către Dânsul: „Iată cu adevărat israelitean întru care vicleşug nu este”. Zis-a Natanail lui: „De unde mă cunoşti?”. Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: „Mai înainte, până a nu te chema pe tine Filip, fiind tu sub smochin, te-am văzut”. Răspuns-a Natanail şi I-a zis Lui: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel”. Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: „Pentru că am zis ţie că te-am văzut sub smochin crezi? Mai mari decât acestea vei vedea”. Şi i-a zis lui: „Amin, amin grăiesc vouă: de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului” (In 1, 43-51).
Evanghelia de duminică ne spune cum a chemat Iisus la apostolie pe Filip apostolul. „Vino după Mine”, i-a zis Iisus şi Filip îndată a plecat după El. Tot aşa i-a chemat Iisus şi pe ceilalţi apostoli şi tot aşa îi cheamă Iisus şi azi pe tot omul, să plece după El. Dar nu toţi oamenii ascultă chemarea Domnului, iar alţii nu ştiu cum trebuie să plece şi să meargă după Domnul. Să ne uităm dar cum au plecat apostolii după Iisus şi cum s-au ţinut ei pe urmele Lui.
Despre chemarea apostolilor, Evanghelia ne spune pe scurt numai atât: că Iisus i-a chemat şi ei, „lăsându-şi toate”, au plecat îndată după El. Dar la plecare, trebuie că s-a petrecut ceva deosebit în sufletul şi viaţa lor. Chipul de mai sus ne lămureşte mai bine acest lucru. În acest chip se vede cum vorbeşte Iisus celor patru pescari pe care îi cheamă la apostolie. Uită-te bine, cititorule, în chipul de mai sus, căci în el poţi vedea taina şi înţelesul cel mare despre cum trebuie să apuci şi tu pe calea mântuirii tale sufleteşti. În ochii, în faţa, în privirea celor patru pescari poţi vedea cum lucrează Cuvântul lui Dumnezeu în sufletul lor. Sub puterea dumnezeieştilor cuvinte, cei patru pescari se uită lung, gânditor şi adânc. Din ochii şi privirea lor, poţi citi marea schimbare ce se petrece în sufletul lor. Cuvintele Mântuitorului deschid în sufletul lor o lume nouă, o viaţă nouă, cu un nou fel de a trăi, de a gândi şi a lucra. Cei patru pescari au ajuns la un hotar şi, trecând acest hotar, li se deschid dint-odată ochii sufleteşti, ca să vadă altcum, să judece altcum şi să trăiască altfel.
Tot astfel de schimbări sufleteşti trebuie să se petreacă şi în sufletul tău, iubite cititorule, când Domnul te cheamă după El şi vrei să pleci după El. Chemarea Domnului şi cuvintele Domnului trebuie să lucreze şi în sufletul tău şi să deschidă şi în sufletul tău o lume nouă, o viaţă nouă, cu purtări noi, cu gândiri şi vederi noi. Să asculţi chemarea Domnului înseamnă să ieşi îndată din gloata cea mare, adică din starea cea păcătoasă, şi să pleci după El. Să asculţi chemarea Domnului înseamnă să ieşi ca Lot din Sodoma acestei lumi şi, ca Noe, să intri în corabia mântuirii tale sufleteşti. Plecarea după Domnul înseamnă o schimbare din temelie a vieţii tale, a purtărilor tale, a năravurilor tale celor rele. Fără această schimbare nu poţi pleca cu adevărat pe urmele lui Hristos.
Şi apoi să mergi după Hristos înseamnă, mai departe, nu numai să pleci după El, ci să te şi ţii cu statornicie de El. Într-un loc ne spune o Evanghelie că: „Mulţi dintre ucenicii Lui (Hristos) s-au întors înapoi şi nu mia umblau după Dânsul” (In 6, 66). Adică se vede că Iisus i-a chemat pe mulţi la apostolie, dar unii s-au întors şi numai cei Doisprezece au stăruit până în sfârşit. Aşa se întâmplă şi azi, că, dintre cei ce pleacă pe urmele lui Hristos, numai unii merg până la capăt pe calea mântuirii.
Dacă ai plecat odată după Hristos, trebuie să te ţii mai departe de El, cu iubirea şi încrederea ce o are fiul în tatăl său, cu bucuria ce o are oaia cea scăpată de rătăcire şi moarte, cu încrederea ce o are bolnavul în doctor şi cu ascultarea ce o dau oile păstorului celui bun.
O, iubite cititorule! Să ştii tu ce lume nouă ţi se deschide când pleci cu adevărat după Domnul!… Cel ce scrie aceste rânduri a simţit aceste lucruri şi-ţi zice şi ţie: încearcă şi tu şi vezi!
I. Tâlcuitor
«Lumina Satelor» nr. 10 / 16 martie 1924, p. 3
Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
