Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home EVANGHELIA DE DUMINICĂ: ZIUA JUDECĂŢII DIN URMĂ

EVANGHELIA DE DUMINICĂ: ZIUA JUDECĂŢII DIN URMĂ

EVANGHELIA DE DUMINICĂ: ZIUA JUDECĂŢII DIN URMĂ

Zis-a Domnul: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi îngerii cu Dânsul, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate limbile şi-i va desparţi pe dânşii unul de altul precum desparte păstorul oile de iezi. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar iezii de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătita vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi Mi-aţi dat de am băut, străin am fost şi M-aţi primit. Gol şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine». Atunci vor răspunde Lui drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat de ai băut? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?». Şi răspunzând Împăratul, va zice lor: «Amin zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie aţi făcut». Atunci va zice şi celor de-a stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc, am însetat şt nu Mi-aţi dat să beau. Străin am fost şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat pe Mine». Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flă­mând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi n-am slujit Ţie?». Atunci va răspunde lor, zicând: «Amin grăiesc vouă: Întrucât n-aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie n-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în muncă veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică” (Mt 25, 31-46).

O, ce mişcare va fi în ziua cea mare a Judecaţii, când milioane şi milioane de suflete vor sta de faţă înaintea Drep­tului Judecător! Şi o, ce cutre­mur sufletesc va fi în ziua aceea când se vor deschide cărţile, adică inimile oamenilor, şi se va vedea în ele ca într-o oglindă şi cele bune, şi cele rele. Atunci numai vor cunoaşte şi vor simţi toţi oamenii cât de mult L-au vătămat pe Dumne­zeu cu păcatele lor. O groază cumplită îi va cuprinde pe pă­cătoşi simţind că trebuie să se înfăţişeze înaintea Dreptului Ju­decător. Apăsaţi de această groază şi mustrare, păcătoşii vor zice: „Munţilor şi pietrelor, cădeţi peste noi şi ne acope­riţi de Faţa şi mânia Aceluia ce şade pe scaun” (Apoc 8, 10).

Dar în această fierbere şi mişcare sufletească, deodată se va face tăcere de mormânt. Un înger va suna din trâmbiţă şi va striga numele tău, citito­rule, şi tu va trebui să stai de judecată. De ai trăit o viaţă de păcate şi fărădelegi, atunci ziua Judecăţii va fi pentru tine „ziua cea mare a mâniei lui Dumnezeu” (Apoc 6, 17). Dumnezeu Tatăl, Judecătorul cel mare, Se va ridica şi va zice: „Eu sunt Dumnezeu, Care ţi-am dat toate darurile sufle­teşti şi trupeşti, dar tu cu pă­catele tale ai batjocorit mila Mea şi darurile Mele şi te-ai închinat altor dumnezei. Eu sunt Dumnezeu, Care L-am jert­fit pe Fiul Meu cel scump pen­tru tine şi păcatele tale, dar tu n-ai primit această jertfă. Am omorât pe Fiul Meu pen­tru păcatele tale, dar tu n-ai primit această jertfă de mân­tuire şi acum Fiul Meu Mă în­deamnă să te judec pentru moartea Lui. Împotriva ta strigă, cerând răzbunare, sângele Fiu­lui Meu, strigă rănite Lui, strigă patimile Lui. Eu sunt Judecător şi Tată. Ca Judecător, te ju­dec pentru dreptatea Mea, iar ca Tată, te judec pentru Fiul Meu”…

Sfârşind Tatăl judecata, Se va ridica să te judece şi Fiul Lui cel Sfânt, Care va zice: „Eu sunt Iisus. Iată Crucea pe care M-am răstignit, iată rănile Mele, iată sângele Meu din care am făcut un izvor de ier­tare şi de mântuire pentru tine, pentru iertarea ta şi mântuirea ta, dar tu n-ai primit jertfa Mea. Tu M-ai ocărât mereu cu vorbele tale cele rele, M-ai vân­dut cu dobânzile şi înşelăciu­nile tale, M-ai rănit şi M-ai ră­stignit cu desfrânările şi fără­delegile tale. De câte ori ai în­jurat, ai bătut cuie în mâinile şi picioarele Mele; de câte ori l-ai alungat pe cel sărac şi l-ai asuprit, în loc să-l ajuţi, pe Mine M-ai alungat… Ce n-am făcut să te scap şi să te mântui, dar tu n-ai voit. Du-te acum de la Mine şi de la Tatăl Meu!…”.

Dar dacă ai trăit în acea­stă lume o viaţă cu Domnul şi Evanghelia Lui, atunci în ziua Judecăţii, glasul blând şi dulce al Dreptului Judecător va zice: „Cunosc, iubite fiule, credinţa ta, cunosc răbdarea ta, cunosc râvna ta pentru mântuire, cu­nosc căldura şi dragostea su­fletului tău, cunosc faptele tale cele bune; intră în ceata celor aleşi!…”.

Dragă cetitorule! Pentru ziua Judecăţii din urmă, eu cu­nosc o predică mai tare decât aceasta din «Lumina Satelor» şi un predicator mai bun de­cât cel de la «Lumina Satelor». Acel predicator este moartea. Moartea ne spune şi ne arată neîncetat că ea este solia ce­rului de sus trimisă să ne ducă pe toţi înaintea Dreptului Ju­decător.

O, ce moarte liniştită şi dulce are cel ce a rămas sta­tornic până la sfârşit în lupta împotriva păcatelor, împotriva lumii şi împotriva diavolului! Credinciosul nu se teme de moarte, ci o aşteaptă liniştit, pentru că el a trăit liniştit cu Domnul şi, în clipele morţii, Domnul este cu el şi îl cheamă la El. Ca o solie cerească, în­gerul Domnului stă la căpă­tâiul credinciosului şi aşteaptă să-i ia sufletul şi să-l treacă din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. În ziua Judecăţii, un astfel de suflet va auzi che­marea dulce: „Vino, slugă bună şi credincioasă; peste puţine lucruri ai fost credincios, peste multe te voi pune”… (Mt 25, 21).

Nu aşa însă moare păcă­tosul. În clipele morţii, cel pă­cătos se uită îngrozit şi îşi vede în toate părţile osânda şi pedeapsa ce-l aşteaptă. Moartea de la căpătâi zice: „Iacă, am venit să te despart de bani şi plăceri”. Diavolul îi arată evan­ghelia lui cu cele 7 păcate de moarte şi zice râzând: „Iacă, nouă ne-ai slujit; acum al no­stru eşti”. Îngerul Domnului zice: „De câte ori te-am chemat să te întorci la Domnul şi n-ai ascultat…”. În ziua Judecaţii, un astfel de păcătos va auzi gla­sul şi osânda cea plină de mâ­nie a Judecătorului: „Du-te de la mine, blestematule, în focul veşnic”.

O moarte din aceste două vei avea şi tu, cititorule. Stă în voia ta să-ţi alegi pe care vrei, cu viaţa şi purtările tale. Alege-o pe cea bună!

Da, da, iubite cititorule, în ziua Judecăţii vei fi judecat după faptele tale. „Iată, Eu viu cu­rând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele sale” (Apoc 22, 12). Nimeni şi nimic nu ne va putea apăra în ziua aceea, decât faptele noastre cele bune şi viaţa noastră cea trăită cu Domnul Iisus şi Evanghelia Lui. Trăieşti tu, cititorule, o astfel de viaţă?

«Lumina Satelor» nr. 9 / 22 febr. 1925 p. 3

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
Sibiu : Oastea Domnului, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!