Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Există o margine peste care nici o îndelungă răbdare a lui Dumnezeu nu mai trece.

10. Adeseori nu poţi vedea bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de alţii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor.
Dar faţă de tine o poţi vedea totdeauna, căci pe ale tale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele.
Chiar şi acel om peste care a venit mânia lui Dumnezeu, totuşi chiar şi el,
cu destul de îndelungat timp înainte şi după,
vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor.

11. E adevărat că peste Sodoma şi peste Ierusa¬lim au venit cumplite pedepse de la Dumnezeu până la urmă…
Dar înainte de acestea, câtă vreme nu răsunase zadarnic pe uliţele şi în pieţele lor chemările şi avertismentele dumnezeieşti!

12. Cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-adevăr bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de cei loviţi!
Ea a aşteptat îndelung, trecând cu mult şi peste timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi nici o nădejde de îndreptare… nici măcar una.

13. Atât de îndelungată vreme Domnul te-a răbdat, te-a aşteptat şi pe tine,
ca şi pe mine, ca şi pe alţi semeni ai noştri, să te întorci din calea cea rea,
să o rupi cu păcatul şi cu neascultarea ta şi să te predai Lui.
Şi poate n-ai făcut-o nici până azi.
O, de când era timpul să faci asta!

14. Cât de binevoitor S-a arătat El faţă de tine, chiar şi în acest timp, neîndepărtându-Se încă mânios de tine şi neîncetând să te cheme,
ci continuând să te iubească şi să te cerceteze; a aşteptat neîncetat să-ţi vină odată mintea sănătoasă…
Nu-i aşa că bunăvoinţă şi mai mare încă a avut Dumnezeu faţă de toţi?

15. Nu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.
Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cea rea, ci cu îndrăzneală vor să meargă până la moarte pe calea pierzării,
chiar şi acelora Dumnezeu le-a arătat atât de multă îngăduinţă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme
şi în atât de multe locuri
faptele lor vinovate şi ruşinoase…

16. Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiuirile făcute şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare,
ci pentru ca, prin bunăvoinţa arătată faţă de bietul păcătos nenorocit şi căzut, să vadă el, în sfârşit, cât de bun este Dumnezeu chiar şi cu el
şi să se trezească, părăsindu-şi calea sa nefericită şi pierzătoare venind cu pocăinţă la mântuire.

17. Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câte păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie descoperit, s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu, de ruşine şi de recunoştinţă.
Desfrânatul, la fel;
mincinosul şi înşelătorul, tot aşa;
vânzătorul şi prefăcutul, asemenea;
ucigaşul şi clevetitorul, toţi-toţi, la fel.
Dar oare câţi recunosc asta – şi să se întoarcă înainte de a fi prea târziu?

18. Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelungaţi, plin de durere şi de îngăduinţă, plata dreptăţii Sale împotriva celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.
Domnul suferea, văzându-i mereu săvârşind cu tot mai multă neruşinare fărădelegile lor, şi i-a răbdat, aşteptându-i.
Dar toate acestea numai până într-o zi.
Până în ziua care pentru unii a venit, iar pentru alţii nu-i departe, ci e aproape să vină.

19. Există o margine peste care nici o îndelungă răbdare a lui Dumnezeu nu mai trece.
Atunci Dumnezeu scoate la iveală totul (Isaia 47, 3).
Iar nelegiuitul îndrăzneţ trebuie să plătească totul.
Chiar şi cele acoperite în urmă, timp îndelungat, de răbdarea lui Dumnezeu.

20. Dragă suflete care spui că eşti credincios în Dumnezeu şi cunoşti Cuvântul cel aspru al Lui împotriva oricărui păcat,
– oare la al câtelea păcat încă nedescoperit eşti şi tu?
Şi câte crezi că-ţi mai poate acoperi şi răbda Dumnezeu?
La a câta desfrânare eşti,
la al câtelea furt,
la a câta beţie
şi la a câta neascultare de Dumnezeu?
Teme-te, căci asta poate fi ultima! Vino acum, dar chiar acum, în clipa asta, şi, prăbuşindu-te îngrozit la picioarele Lui, mărturiseşte-I cu durere zdrobitoare păcatele tale şi pune legământ să nu le mai faci.
Din durerea pocăinţei şi din legământul curăţiei să te naşti din nou, alt om.
Dumnezeu să-ţi ajute!
Amin.

9. ÎNCREDEREA ŞI BIRUINŢA

Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Lasă un răspuns