Făcând, m-ai învăţat să fac
privind mereu la Tine,
tăcând, m-ai învăţat să tac
ca să-nţeleg mai bine.
Cântând, m-ai învăţat să cânt
cereasca Ta cântare
şi cuvântând, mi-ai dat cuvânt
cu miez şi-nflăcărare.
Rugându-mă, m-ai învăţat
cum să mă rog mai bine,
smerindu-mă, m-ai înălţat
spre-a-ngenunchea cu Tine.
Răbdând, m-ai învăţat s-aştept
când altfel nu se poate,
mustrat, m-ai învăţat ce drept
mă vrei să umblu-n toate.
Tu, numai Tu m-ai învăţat
şi nimenea altcine,
tot ce-am primit şi tot ce-am dat
e numai de la Tine.
În flăcări numai am privit
ce faţă strălucită
au toţi acei ce şi-au trăit
credinţa neclintită.
Şi numa-n ceruri voi vedea
ce veşnică cunună
şi strălucire va purta
umblarea împreună.
Hristos – Învăţătorul nostru / Traian Dorz – Sibiu: Oastea Domnului, 2011