din vorbirea fratelui Ioan Opriş
de la nunta de la Piatra Şoimului – 9 martie 1977
„Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile dorite de inima ta şi plăcute de ochii tăi. Dar nu uita că pentru toate acestea vei fi chemat la judecată”. Şi zice mai departe, ultimul verset din capitolul 12: „Şi judecata se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. Faptele făcute pe faţă se mai răsplătesc şi aici. De multe ori, o palmă dată cuiva ţi se răsplăteşte cu două – dacă nu cumva cu nouă… Dar faptele făcute în ascuns, de care nu ştie numai Acela în faţa Căruia stai gol şi descoperit, pe acelea nu le cunoaşte nimeni. Tu poţi să te ascunzi – aşa cum am amintit – şi de cel mai intim prieten sau prietenă a ta sau de soţul tău, dar de Dumnezeu nu te poţi ascunde. Şi acolo spune aşa: „Dar pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată”. „Şi judecata se va face cu privire la tot ce este ascuns”. Nu zice că „la o parte”, „la jumătate”, „la trei sferturi”, cum a zis Zaheu: „Doamne, jumătate din averea mea o dau la săraci. Şi de am năpăstuit pe cineva sau l-am nedreptăţit, îi dau de patru ori atâta”. Acolo se spune: „cu privire la tot ce este ascuns”. Deci nu rămâne nimic. Nimic, fratele meu! Chiar dacă-n sufletul tău şi-n mintea ta, în creierul tău s-a strecurat numai un gând nebun şi nu l-ai mărturisit Părintelui ceresc şi Mântuitorului drag şi scump Iisus, păcatul acesta devine pată. Şi pata aceasta rămâne pentru judecată. Rămâne acolo, în ascunzişul minţii tale şi al inimii tale.
Nu vă mai reţin… Domnul Iisus să ne ajute, Acela cu Care ne-am logodit. Căci legământul nostru şi botezul nostru este un legământ cu cerul, cu Hristos. Atunci am fost declaraţi ostaşi ai Lui. Aşa se spune în slujba Botezului. Deci noi ne-am logodit cu Hristos. Dar mai târziu ne-am înnoit legământul, pentru că l-am terfelit şi l-am călcat în picioare, şi ne-am bătut joc de el. Şi acum m‑am logodit cu Hristos din nou, din toată inima, din tot consimţământul nostru şi dorinţa noastră. Iar nunta va fi dincolo, în ceruri, aşa cum cântăm aşa de frumos: „O, când va-ncepe Nunta noastră, / în Dimineaţa fără nori”… Domnul Iisus să ne ajute.
Pun pe inima fraţilor dragi şi scumpi, vestitori ai Evangheliei, un cuvânt pe care-l arătam adineaori la un frate. Şi vi-l citesc, că nu puteţi imediat scoate toţi Biblia din buzunar sau Noul Testament… sau poate unii nu l-aţi luat de acasă, zicând că aici cântaţi şi aici au alţii… Deschidem la [Evanghelia după Luca], la capitolul 14 şi un singur verset vreau să citesc, pentru fraţii lucrători. Mai ales pentru fraţii lucrători. Şi, dacă am spus lucrul acesta, să ştiţi că am spus de la mine. Domnul nu zice că-i numai pentru fraţii lucrători cuvântul acesta, ci că e pentru toată suflarea. Şi zice în capitolul 14 cu versetul 33 aşa: „Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu”.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5
