Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Fără convertire, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu.

Fără convertire, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu.

Fără convertire, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu.

Părintele Vasile Ouatu

Îmi revine cuvântul şi citesc din II Cor 4, 1-6. Chiar de pe primele pagini ale Scripturii vedem că oamenii în toa­te vremurile s-au împărţit în două tabe­re. Una a Domnului şi alta a lui satan (Geneza 4, 3-12). Ceea ce ne dă de gân­dit este faptul că aceste două tabere au aspect de oameni credincioşi. Şi totuşi unii nu sunt plăcuţi Domnului. Fac anumite acte religioase, aduc jertfă şi Dumnezeu nu-i ascultă şi nu-i primeşte. Şi cauza este că trăiesc în păcat Fără curăţirea păcatului deci, fără mărturi­sirea din inimă zdrobită şi fără lacri­mile pocăinţei nu te poţi apropia de Dumnezeu.

„Pocăiţi-vă”, au zis prorocii; „Pocăiţi-vă!”, a strigat Ioan Botezătorul, aşa a început Iisus a propovădui şi tot acelaşi cuvânt s-a auzit în ziua Cincizecimii pe buzele Sf. Ap. Petru, când s-a pus temelia Bisericii creştine.

Prin urmare, fără o pocăinţă curată, fără o transformare din temelii a vieţii, cu alte cuvinte, fără convertire, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu. Pen­tru aceea, Oastea Domnului strigă tu­turor să se trezească din somnul păca­tului şi cu lacrimile pocăinţei să se apropie de Iisus, înrolându-se de bunăvoie ca ostaş luptător sub steagul sfânt al Domnului Iisus. Noi nu amăgim pe oameni şi nu-i putem lăsa cu măguleli înşelătoare. Ci le spunem tot adevărul, clar şi hotărât. Fără o înnoire a vieţii, fără o totală predare în mâinile lui Dumnezeu, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu.

Noi nu stricăm Cuvântul lui Dumne­zeu, ci arătăm tuturor calea ce duce la viaţa. Ne-am pus în slujba adevărului şi nu cunoaştem pic de oboseală. Jertfim totul: banul nostru, timpul şi tihna noastră, până chiar şi viaţa, numai şi numai din dorul de-a ne vedea cu toţii sub scutul Domnului Iisus Am plecat în căutarea fraţilor noştri, după cum şi Iisus ne-a căutat pe noi. Ceea ce ne îndeamnă la aceasta tot mai mult e faptul că în lume satan domneşte ca la el acasă. Oamenii au dormitat şi, întocmai celor cinci fecioare neînţelepte, au adormit de-a binelea. Creştinii nu-L mai cunosc pe Iisus. Ei zac în întuneric şi nu mai văd strălucind lumina Evangheliei. Oastea Domnului întinde fiecărui suflet mâna şi-l cheamă la adevărata viaţă în Iisus. Cale de mijloc nu există. Cine este cu Iisus să se hotărască pentru El cu toată viaţa şi pentru orice clipă. Fiecare să-şi cerceteze conştiinţa şi să vadă cum stă înaintea lui Dumnezeu. Din care tabără face parte?… Oamenii religioşi L-au răstignit pe Iisus. L-au prigonit şi vrăjmăşit pas cu pas şi numai cei născuţi din nou, numai cei convertiţi cu adevărat, numai cei care s-au smuls din ghearele păcatului şi au alergat plini de iubire în braţele lui Iisus, numai aceia L-au preţuit şi urmat până la jertfă.

Viaţa de toate zilele mărturiseşte şi astăzi că Iisus este în aceeaşi, numai că prigonitorii sunt chiar cei ce poartă numele: creştinii mincinoşi, ostaşii dezertori, creştinii de zile mari, creştinii oficiali. De aceea Oastea Domnului este cu adevărat un răsad al Duhului Sfânt, o ploaie plină de binecuvântare peste un pământ uscat de vântul necredinţei, al nepăsării şi al răutăţilor felurite.

Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!