Părintele Vasile Ouatu
Îmi revine cuvântul şi citesc din II Cor 4, 1-6. Chiar de pe primele pagini ale Scripturii vedem că oamenii în toate vremurile s-au împărţit în două tabere. Una a Domnului şi alta a lui satan (Geneza 4, 3-12). Ceea ce ne dă de gândit este faptul că aceste două tabere au aspect de oameni credincioşi. Şi totuşi unii nu sunt plăcuţi Domnului. Fac anumite acte religioase, aduc jertfă şi Dumnezeu nu-i ascultă şi nu-i primeşte. Şi cauza este că trăiesc în păcat Fără curăţirea păcatului deci, fără mărturisirea din inimă zdrobită şi fără lacrimile pocăinţei nu te poţi apropia de Dumnezeu.
„Pocăiţi-vă”, au zis prorocii; „Pocăiţi-vă!”, a strigat Ioan Botezătorul, aşa a început Iisus a propovădui şi tot acelaşi cuvânt s-a auzit în ziua Cincizecimii pe buzele Sf. Ap. Petru, când s-a pus temelia Bisericii creştine.
Prin urmare, fără o pocăinţă curată, fără o transformare din temelii a vieţii, cu alte cuvinte, fără convertire, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu. Pentru aceea, Oastea Domnului strigă tuturor să se trezească din somnul păcatului şi cu lacrimile pocăinţei să se apropie de Iisus, înrolându-se de bunăvoie ca ostaş luptător sub steagul sfânt al Domnului Iisus. Noi nu amăgim pe oameni şi nu-i putem lăsa cu măguleli înşelătoare. Ci le spunem tot adevărul, clar şi hotărât. Fără o înnoire a vieţii, fără o totală predare în mâinile lui Dumnezeu, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu.
Noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci arătăm tuturor calea ce duce la viaţa. Ne-am pus în slujba adevărului şi nu cunoaştem pic de oboseală. Jertfim totul: banul nostru, timpul şi tihna noastră, până chiar şi viaţa, numai şi numai din dorul de-a ne vedea cu toţii sub scutul Domnului Iisus Am plecat în căutarea fraţilor noştri, după cum şi Iisus ne-a căutat pe noi. Ceea ce ne îndeamnă la aceasta tot mai mult e faptul că în lume satan domneşte ca la el acasă. Oamenii au dormitat şi, întocmai celor cinci fecioare neînţelepte, au adormit de-a binelea. Creştinii nu-L mai cunosc pe Iisus. Ei zac în întuneric şi nu mai văd strălucind lumina Evangheliei. Oastea Domnului întinde fiecărui suflet mâna şi-l cheamă la adevărata viaţă în Iisus. Cale de mijloc nu există. Cine este cu Iisus să se hotărască pentru El cu toată viaţa şi pentru orice clipă. Fiecare să-şi cerceteze conştiinţa şi să vadă cum stă înaintea lui Dumnezeu. Din care tabără face parte?… Oamenii religioşi L-au răstignit pe Iisus. L-au prigonit şi vrăjmăşit pas cu pas şi numai cei născuţi din nou, numai cei convertiţi cu adevărat, numai cei care s-au smuls din ghearele păcatului şi au alergat plini de iubire în braţele lui Iisus, numai aceia L-au preţuit şi urmat până la jertfă.
Viaţa de toate zilele mărturiseşte şi astăzi că Iisus este în aceeaşi, numai că prigonitorii sunt chiar cei ce poartă numele: creştinii mincinoşi, ostaşii dezertori, creştinii de zile mari, creştinii oficiali. De aceea Oastea Domnului este cu adevărat un răsad al Duhului Sfânt, o ploaie plină de binecuvântare peste un pământ uscat de vântul necredinţei, al nepăsării şi al răutăţilor felurite.
Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
